Pe 1 martie 1953, dupa un chef de pomina, desfasurat la resedinta sa din Kuntevo, la circa 15 km de Moscova, in compania ministrului de Interne Lavrenti Beria si a viitorilor premieri Ghiorghi Malenkov, Nikolai Bulganin si Nikita Hrusciov, Stalin n-a mai iesit din camera sa toata ziua. Desi garzilor li s-a parut suspecta tacerea din incapere, nimeni n-a indraznit sa intre si abia la ora 22:00 Beria a fost anuntat de situatie, sosind, in primele ore ale zilei de 2 martie; usa a fost deschisa si Stalin, gasit in stare de inconstienta, pe podea, a fost consultat de medicii veniti in graba, care au diagnosticat un atac cerebral.
Trei zile mai tirziu, teribilul tiran se stingea din viata, fiind imbalsamat pe 9 martie. Oficial, cauza mortii a fost o hemoragie cerebrala; trupul lui Stalin a fost depus in Mausoleul lui Lenin pina pe 31 octombrie 1961, cind a fost ingropat la zidul Kremlinului, din ordinul lui Hrusciov, ce demarase un amplu proces de destalinizare. Desigur, inca din momentul disparitiei sale s-a presupus ca Stalin fusese otravit. In memoriile fostului ministru de externe al URSS, Molotov, publicate in 1993, acesta precizeaza ca l-ar fi auzit pe Beria spunind ca "l-a eliminat" pe dictator.
In 2003, mai multi istorici rusi si americani au sustinut ipoteza ca Stalin ar fi fost ucis cu varfarina, o puternica otrava de sobolani, inodora si nedetectabila la orice autopsie practicata in anii '50, otrava care predispune victima la hemoragii cerebrale. Varianta otravirii dictatorului de catre Beria este cu atit mai plauzibila cu cit epurarile ce au urmat "complotului doctorilor evrei" ar fi putut sa-l vizeze, in cele din urma, si pe terifiantul ministru, de a carui putere Stalin ajunsese sa se teama si care era, la rindul sau, evreu.
GABRIEL TUDOR
Comentarii