Nascut la 29 mai 1630, ca fiu al regelui Carol I, acest suveran englez a devenit un paria, dupa executia parintelui sau, in 1649, fiind nevoit sa plece in exil in urma victoriei puritanilor republicani impotriva regalistilor. A petrecut noua ani in Franta si Provinciile Unite si, dupa criza politica ce a urmat mortii lui Cromwell a fost invitat sa-si reia tronul. Carol II a pus iar piciorul pe solul britanic pe 25 mai 1660 si a intrat in Londra chiar in ziua cand implinea 30 de ani. Va fi incoronat oficial rege al Angliei si Irlandei la Westminster Abbey, pe 23 aprilie 1661. Principalul eveniment pe planul politicii externe, in timpul domniei lui, a fost razboiul anglo-olandez pentru stapanirea marilor.
In 1670, el a incheiat un pact secret cu varul sau, Ludovic XIV al Frantei, prin care acesta se angaja sa-l sprijine contra olandezilor, in schimbul promisiunii ca suveranul englez va trece la catolicism. Carol a incercat sa introduca libertarea religioasa pentru catolici si protestanti dar Parlamentul, ostil, s-a opus unei asemenea masuri. Atunci cand Titus Oates a dezvaluit existenta unui presupus „complot papistas” si dupa ce s-a aflat ca regele il lasa drept mostenitor pe fratele sau, Iacob, duce de York, catolic declarat, Parlamentul s-a impartit in doua tabere – whig, opusi lui Carol, si torries, care acceptau politica sa.
Controversatul „Rye House Plot”, ce viza asasinarea lui Carol si Iacob, a reprezentat un motiv excelent pentru rege de a se rafui cu Parlamentul. Multi lideri whig au fost executati sau trimisi in exil iar in cele din urma Carol a dizolvat Parlamentul, guvernand singur pana la moartea lui, pe 6 februarie 1685. Credincios promisiunii facute, regele s-a convertit la catolicism pe patul de moarte. Carol a ramas in istorie drept „monarhul vesel”, aluzie la viata de placeri careia i s-a dedicat inca din tinerete. Desi sotia lui, printesa portugheza Ecaterina de Braganza, era sterila, regele a avut totusi cel putin 12 copii, de la diferitele sale amante.
GABRIEL TUDOR
Comentarii