Una dintre cele mai sangeroase lupte din perioada Cruciadelor a avut loc in 1191 la Arsuf (oras antic de pe coasta mediteraneana a Israelului de astazi), punand fata in fata armata lui Richard Inima de Leu si cea a lui Saladin. Dupa ce a aflat ca trupele crestine se indreapta spre sudul Tarii Sfinte, Saladin a decis sa ocupe o pozitie defensiva in apropierea orasului Arsuf, la nord de Jaffa, desfasurandu-si soldatii intre padurea Arsuf si cateva dealuri din apropiere.
In ziua de 7 septembrie, armata lui Richard a aparut la Arsuf, iar Richard le-a ordonat oamenilor sai sa se pregateasca de lupta. Cavalerii Templieri se aflau in avangarda, cavalerii englezi ai lui Richard erau in centru, iar Cavalerii Ospitalieri asigurau spatele.
Deplasandu-se pe campia de la nord de Arsuf, cruciatii au fost supusi unor atacuri de hartuire provocate de arcasii calare ai lui Saladin, incepand de la primele ore ale diminetii.
In ciuda pierderilor suferite, cruciatii au continuat sa avanseze. Vazand ca aceste eforturi initiale nu au avut efectul dorit, Saladin a inceput sa isi concentreze eforturile asupra ariergarzii cruciate, iar in jurul pranzului fortele sale s-au napustit impotriva Ospitalierilor, condusi de Garnier de Nablus.
Ospitalierii au rezistat, respingand mai multe asalturi musulmane, dar simtind ca presiunea este tot mai mare, Garnier i-a cerut regelui permisiunea de a contraataca. Refuzat de Richard, care voia sa extenueze cat mai mult fortele lui Saladin, liderul Ospitalierilor a ignorat ordinele regale si a lansat o puternica sarja. Aceasta a coincis cu o decizie fatala luata de arcasii calare arabi.
Fiindca nu credeau ca razboinicii cruciati vor rupe randurile, arcasii s-au oprit si au descalecat pentru a tinti mai bine. Dar au fost imediat coplesiti de cavalerii lui Garnier de Nablus.
A urmat un adevarat macel, iar Richard si-a condus personal cavalerii in lupta, contra centrului inamic. Invinsi, arabii s-au retras in dezordine, lasand pe campul de lupta cateva mii de morti.
GABRIEL TUDOR
Comentarii