Nascuta in decembrie 1542, ca fiica a lui James al V-lea al Scotiei, Maria Stuart i-a urmat tatalui sau pe tron la doar… sase zile de la nastere, domnind pana la 24 iulie 1567 si fiind, pentru putina vreme (1559-1560) regina a Frantei. Dornic sa-si extinda dominatia asupra Scotiei, regele englez Henric al VIII-lea a dorit incheierea unei aliante matrimoniale, intre Maria, care avea doar sase ani, si fiul lui, de asemenea minor, dar mama tinerei regine l-a refuzat, promitand-o in schimb „delfinului” Frantei, Francois, pentru a cimenta alianta cu aceasta tara.
Mariajul a fost incheiat, formal, pe 7 iulie 1548 si imediat micuta regina a fost trimisa in Franta, unde-si va petrece urmatorii zece ani din viata, dovedind o inteligenta remarcabila. Stia la perfectie franceza, latina, greaca, spaniola si italiana, stia sa cante la mai multe instrumente muzicale, scria versuri si era ca nimeni alta priceputa la calarie si la… vanatoarea cu soimi!
Potrivit legilor succesiunii, Maria Stuart ar fi trebuit sa-i urmeze la tronul Angliei verisoarei sale, regina Elisabeta, care nu avea copii. De fapt, in ochii multor supusi englezi, catolici, adevarata regina ar fi trebuit sa fie Maria si nu Elisabeta. Dar in 1560, sotul sau, deja rege al Frantei, Francois, moare si Maria Stuart este nevoita sa se intoarca in Scotia, unde incepe sa teasa intrigi impotriva Elisabetei.
In 1565, ea se marita cu Henry Stuart, lord Darnley, un urmas al regelui Henric al VII-lea si pretendent la tronul Angliei, un motiv in plus de ingrijorare pentru banuitoarea Elisabeta. Aceasta a inceput sa-i instige pe nobilii scotieni protestanti impotriva Mariei, declansandu-se astfel un veritabil razboi civil. Pe 24 iulie 1567, Maria a fost nevoita sa abdice, in favoarea fiului ei, James, in varsta de doar un an si sa se refugieze in Anglia, unde a fost insa arestata imediat, din ordinul Elisabetei. Tinuta multi ani intr-o detentie „de lux”, ea a continuat sa comploteze si, data in vileag, va fi condamnata la moarte pentru tradare si executata, pe 8 februarie 1587, la Fotheringay Castle.
GABRIEL TUDOR
Comentarii