In fata tavalugului mongolo-tatar, teritoriile Rusiei Kievane s-au prabusit rând pe rând, devenind parte a regiunii de vest a Imperiului Mongol, Hoarda de Aur, al carui nucleu a fost stabilit in regiunea Volgai Inferioare. Profitând de lupta pentru succesiune, declansata imediat dupa moartea, in circumstante misterioase, a hanului Abdullah si acapararea puterii de catre aristocratul razboinic Mamai, cneazul Moscovei, Dmitri, a refuzat sa accepte plata tributului, motivând ca noul han nu facea parte din dinastia legitima, infiintata de Genghis-Han. Furios, Mamai i-a chemat in ajutor pe principele lituanian Iagello si pe cneazul Oleg de Riazan, un adversar inversunat al lui Dmitri si a invadat pamânturile cnezatului moscovit.
Dmitri si-a mobilizat trupele, pentru a rezista atacului si, dându-si seama ca nu ar avea nicio sansa in fata armatelor combinate ale dusmanilor, s-a napustit rapid asupra lui Mamai, care facuse tabara pe fluviul Don, ìnainte ca tatarii sa faca jonctiunea cu aliatii lor. In dimineata zilei de 8 septembrie 1380, o ceata densa acoperea câmpia Kulikovo, pe care s-a dat lupta. Spre miezul zilei, când ceata s-a ridicat, cele doua armate s-au aruncat una asupra celeilalte. Dmitri a recurs la un siretlic: un boier, Mihail Brenok, a imbracat armura cneazului si tatarii s-au napustit asupra lui, ucigându-l in lupta, in vreme ce adevaratul cneaz savârsea minuni de vitejie si impingea inapoi cavaleria inamica. Dupa trei ore de macel, batalia s-a incheiat cu victoria rusilor, care au lasat insa multi morti pe câmpul de lupta.
Mamai a scapat cu fuga, ajungând inapoi in Crimeea, unde a fost insa asasinat de rivalii lui, care i-au oferit titlul de mare han al Hoardei de Aur unui lider din stirpea lui Genghis, Toktamis. Victoria de la Kulikovi a marcat, practic, sfârsitul dominatiei mongole asupra cnezatelor rusesti.
GABRIEL TUDOR
Comentarii