Toata luna aprilie, la Muzeul National al Unirii (MNU) din Alba Iulia poate fi admirata, si nu doar privita, in cadrul unei mini-expozitii, o bijuterie deosebita realizata de Victoria Geutskens si donata MMR anul trecut. Splendida bijuterie este confectionata din argint si aur pur, decorata cu pietre pretioase, si este „inspirata dupa Colierul Reginei Maria, având ca tema centrala harta României Mari”, dupa cum transmite Agerpres. Pentru o greutate de 241 de grame, valoarea estimata a piesei este mai mult decât modesta, doar 6.000 de euro.
In prezentarea organizatorilor, se contureaza valoarea simbolica a piesei: „Pornind de la harta României Mari, realizata din aur pur, bijutierul a lucrat in filigran o structura piedestal pentru piesa centrala, stilizând cu pietre lacrimile de sânge ale eroilor jertfiti pentru libertatea si identitatea nationala. Acestea par sa plânga la hotarele tarii. Coborând apoi privirea peste cel de-al doilea nivel al obiectului de arta, Victoria Geutskens prinde României salba, intr-o hora a horelor, cu cercuri migaloase, innobilate cu flori de colt, aur al muntilor Apuseni, unite de mici inimi din aur pur, in care par sa se fi sfârsit lacrimile de eroi”.
Dupa cum se vede in imaginea alaturata, „Cetatea Alba Iulia este reprezentata prin sapte cercuri strajuite de alte sapte pietre, de aceasta data albastre, colturi de stea”. Intreg ansamblul se sprijina pe sapte struguri cu bobite din pietre rosii, pretioase, „simbol al crestinatatii in iconografia româneasca”.
O sigla „nefericita”?
Cunoastem deja sigla care apare in mass-media cu ocazia evenimentelor din acest an legate de Centenarul Unirii, 1918-2018. Toata lumea o gaseste in regula, designul e decent, numai ca exista si voci care fac interpretari reductioniste doar pentru ca apoi sa nu fie de acord cu ele. Dupa cum aflam dintr-o stire transmisa de Agerpres, Rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, academician profesor doctor Ioan-Aurel Pop, declara recent la Târgu Mures, in cadrul Conferintei Marea Unire si vecinii României, ca foarte multi (?) sunt derutati de sigla cu România 100 si cred ca tara noastra exista doar de 100 de ani”. De aceea, formularea România 100 i se pare academicianului „nefericita”.
Iata citatul cu pricina extras din aceasta interventie, prilej si pentru o scurta lectie de istorie: „Unii ma si intreaba «cum se face, domnule profesor, ca unii sunt de 1.000 de ani pe aici si altii, noi, numai de 100 de ani?». E o formulare nefericita, 100 de ani nu sunt de la România, 100 de ani sunt de la Marea Unire, pentru ca România cu numele de Tara Româneasca sau Terra Valachorum exista de 1.000 de ani. Ca istoric va spun ca primele marturii de tari românesti dateaza aproximativ de acum 1.000 de ani. In Ardeal, va dau un exemplu, Tara Fagarasului este pomenita ca tara Românilor de la 1222, nu de la 1900. Avem marturii si de dinainte si din alte parti, pentru ca românii, fiind cel mai numeros popor din Sud-Estul Europei, si atunci ca si azi, s-au format pe cea mai larga arie, care merge de la Balcani, in Sus, pâna la Carpatii Padurosi, in Nord, si de la Tisa, in Vest, pâna la Nistru, in Est. Fireste, nu erau numai români, erau si alte neamuri, erau pânze de populatie, era lume amestecata, dar românii fiind cel mai numeros popor din Sud-estul Europei, pe cel mai intins spatiu, s-au format cele mai multe tari si tari românesti erau peste tot”. Explicatii docte, insa, ca un fel de punere la punct a unor depasiti istorici unguri din deceniul 5 al secolului trecut si a unor urmasi ai acestora, neimpacati cu ideea.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii