De curand la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei a aparut romanul scriitoarei japoneze Hiro Arikawa, Memoriile unui motan calator, in traducerea Ralucai Nicolae.
Este bestseller in Japonia si in alte 30 de tari, unde a fost tradus si unde s-a vandut in peste un milion de exemplare. Romanul a fost ecranizat in 2018 in regia lui KÜichirÜ Miki si s-a bucurat de succes pentru ca este „povestea coplesitoare a unui tanar care, insotit de motanul sau, calatoreste pentru ultima oara de-a lungul Japoniei”.
Totul este transmis „prin vocea nonsalanta a lui Nana, motanul vagabond care renunta la viata traita in libertate deplina, dar si in pericol, pentru a intra in casa si in sufletul lui Satoru. Hiro Arikawa ne face, cu inteligenta si umor, o demonstratie desavarsita a iubirii dintre oameni si feline si ne vorbeste despre firele invizibile, dar indestructibile care ne tin legati de prieteni si de familie”.
Si daca motanul Nana ne spune totul, iata cum arata o mostra de stil in viziunea autoarei Hiro Arikawa:
Pe vremea aceea imi picase cu tronc capota argintie a unei dubite din parcarea unui bloc, pe care, de altfel, o transformasem in dormitor personal. Zic imi picase cu tronc intai si-ntai pentru ca nimeni nu-mi dadea cu flit cand dormeam pe ea sau nu ma lua cu „hai, zat de-aici!”. Uneori, oamenii pot fi din cale-afara de ingamfati, cu toate ca, dupa mine, nu sunt decat niste maimute matahaloase, al caror unic merit este sa umble in doua picioare. Nu pricep nici in ruptul capului cum e sa-ti lasi masina in ploaie si-n ger, dar sa te apuce pandaliile cand gasesti doua-trei labe de pisica pe ea. Felinele sunt fiinte libere, care calca pe unde vor muschii lor. Dar, daca esti cascat si lasi urme pe capota, pazea, ca disperatii dau imediat fuga sa te goneasca. Una peste alta, dubita argintie era dormitorul meu preferat. Imi amintesc de prima mea iarna, cand razele soarelui incinsesera capota si o preschimbasera intr-o podea incalzita – un loc numai bun de tras un pui de somn. Primavara a sosit pe nesimtite, incheind lin ciclul anotimpurilor la care fusesem martor. Pentru pisici este un privilegiu sa vina pe lume primavara. Sezonul nostru de imperechere este de doua ori pe an, primavara si toamna, dar pisoii nascuti toamna supravietuiesc cu greu gerului. Cum stateam covrig pe capota incalzita de soare, am simtit o privire sfredelitoare atintita asupra mea. Am intredeschis binisor ochii. Un tanar inalt se uita la mine printre gene, masurandu-ma din cap pana-n picioare, de parca as fi fost a opta minune a lumii.
Despre scriitoarea japoneza stim ca s-a nascut in 1972, in prefectura KÜchi si a absolvit Universitatea Sonoda. In anul 2004, Hiro Arikawa a debutat cu romanul Shio no Machi (Orasul de sare) pentru care a obtinut premiul Dengeki. Romanul face parte din Jieitai sanbu-saku (trilogia Fortelor de autoaparare), in care mai sunt incluse si volumele Sora no naka (Pe cer, 2004) si Umi no soko (Pe fundul marii, 2005).
Tetralogia Toshokan sensÜ (Razboiul bibliotecilor, 2006-2007), devenita bestseller, a fost transformata intr-un serial de animatie in 2008, apoi ecranizata in anul 2013. Printre romanele semnate de Hiro Arikawa se numara Hankyñ Densha (Trenul Hankyñ, 2008), Shokubutsu zukan (Cartea ilustrata a plantelor, 2009), Here Comes the Sun (Iata soarele, 2011). Memoriile unui motan calator a aparut in 2012, si s-a bucurat de un succes rasunator. In paralel cu activitatea sa de scriitoare, Hiro Arikawa si-a infiintat propria trupa de teatru, Sky Rocket.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii