Regizorii de film nu sunt, orice s-ar zice, niste persoane pe care sa le dea amabilitatea afara din casa. Ce-i drept, ei trebuie sa dea dovada de o oarecare duritate, pentru a-si impune punctul de vedere in fata tururor celorlalti de pe platou. Dar multi regizori depasesc acest prag, iar adesea atitudinile dure se transforma de-a dreptul in sadism. Nu credeti? Urmariti exemplele de mai jos si ne veti da dreptate.
William Friedkin
Dupa succesul imens avut in 1971 cu „Filiera franceza”, Friedkin a realizat terifiantul clasic horror „Exorcistul” (1973), considerat si azi unul dintre cele mai bune filme ale genului – a fost nominalizat la zece categorii ale Oscarurilor, castigand la doua dintre ele. Adoptand tehnica folosita de legendarul D.W. Griffith, Friedkin si-a propus sa influenteze emotiile actorilor pentru anumite scene. Pentru ca surprinderea si groaza lor sa fie cat mai reale, adesea el tragea cu pistolul in spatele lor.
Cum in 1973 efectele speciale nu erau atat de avansate ca in prezent, pentru scena in care camera lui Regan, fetita posedata, se raceste brusc, el a cerut ca platoul de filmare sa fie racit sub zero grade Celsius, astfel ca transpiratia membrilor echipei de filmare a inghetat, pur si simplu, pe ei. Linda Blair, actrita care o juca pe Regan, purta doar o camasa subtire de noapte si abia se mai putea misca de frig. Dar, poate cel mai dur moment a fost acela in care personajul interpretat de actrita Ellen Burstyn este impins cu violenta de fortele demonice. Efectul a fost obtinut prin legarea actritei cu o funie, care a tras-o brusc in spate pe actrita, provocandu-i o afectiune permanenta a coloanei vertebrale!
Francis Ford Coppola
Desi numele lui va ramane mereu legat de seria „Nasul”, Coppola a obtinut un succes extraordinar si cu alte filme. Printre acestea, la loc de cinste se afla „Apocalipsul, acum”, realizat in 1979. Dorinta lui de a filma intr-o jungla autentica, si nu in una reprodusa intr-un studio de televiziune, a dus la imbolnavirea multor membri ai echipei de filmare.
Actorul principal, Martin Sheen, a fost manipulat psihologic atat de bine de regizor, care i-a spus ca trebuie sa incarneze raul, incat a spart de-adevaratelea o oglinda cu capul, ungandu-si apoi fata cu sangele care-i curgea siroaie. De asemenea, pentru un mai mare realism, el i-a pus pe actori sa se imbete si sa se drogheze, astfel incat peste ani, unul dintre acestia, Dennis Hopper, va spune, mai in gluma, mai in serios: „am fost platit in droguri si bautura”.
Experienta a fost atat de traumatizanta, incat Charlie Sheen a suferit un atac de cord in plina jungla. Insusi Coppola a resimtit din plin stresul, slabind 45 kg, avand o criza de epilepsie si incercand, de mai multe ori, sa se sinucida. Proiectul, programat sa dureze 6 saptamani, s-a intins, pana la urma, pe 16 luni!
Akira Kurosawa
Nemultumit ca reactia actorului Toshiro Mifune, din filmul „Tronul insangerat” (1961) nu era suficient de reala, atunci cand acesta era strapuns de sageti, regizorul japonez Akira Kurosawa a cerut ca la urmatoarea dubla sagetile sa fie adevarate. Chiar daca ele au fost trase de experti in tir cu arcul, unele i-au strapuns lui Mifune „blindajul”, ranindu-l. Dar groaza exprimata pe chipul sau a fost, de asta data, pe placul regizorului…
Roman Polanski
Apreciat ca un geniu al cinematografiei mondiale, Polanski n-a fost nici el usa de biserica in privinta tratamentului aplicat actorilor. La filmul „Chinatown” (1974), nemultumit de machiajul aplicat actritei Faye Dunaway, s-a apucat el insusi sa o inece in fard si, cand aceasta a protestat, regizorul i-a replicat ca incaseaza un salariu pentru care ar trebui sa accepte si asemenea tratamente.
Intr-o alta scena, deranjat de faptul ca o suvita rebela ii tot cadea actritei pe frunte, Polanski, care filma de foarte aproape, i-a smuls, pur si simplu, parul acesteia! Mai grav, la un moment dat regizorul i-a interzis lui Faye sa foloseasca toaleta si se spune ca aceasta ar fi urinat intr-o cana, pe care apoi ar fi aruncat-o in regizor!
GABRIEL TUDOR
Comentarii