Recentele evenimente petrecute în America au scos la suprafata o problema care parea de multa vreme definitiv rezolvata, în tara tuturor posibilitatilor: rasismul. O rana dureroasa pentru o natiune tânara, dar din pacate o rana deschisa, în ciuda încercarilor de a o vindeca întreprinse, între altii, de industria cinematografica din Statele Unite.
Am putea spune, fara teama de a gresi, ca producatorii de filme de la Hollywood au contribuit enorm la înfrângerea tabuurilor rasiale, în ultimele decenii, iar multe filme, unele inspirate din povesti reale, au abordat aceasta problema. În rândurile care urmeaza va propunem o scurta incursiune în lumea peliculelor cu si despre rasism, o buna parte a lor putând fi vizionate, daca doriti, chiar pe internet.
Titanii (2000)
Un film emotionant si miscator despre lumea fotbalului american si felul cum este perceput un antrenor de culoare care vrea sa se impuna. Denzel Washington face un rol excelent, iar latura educativa a filmului, reflectata nu doar în firul epic, ci si în discursurile motivationale ale antrenorului Herman Boone, este perfect conturata, transmitând audientei un mesaj puternic si pregnant. Un film despre prejudecati rasiale si despre forta empatiei, care le poate depasi.
12 ani de sclavie (2013)
O drama regizata de Steve McQueen si premiata cu Oscar, despre un personaj real – Solomon Northup – si drama lui de a fi capturat, batut si vândut în sclavie, pe o plantatie din New Orleans. O descriere socanta, dar extrem de realista, a brutalitatii primei jumatati a secolului XIX în America si a tratamentului inuman aplicat sclavilor negri, dar si un tribut adus puterii omului de a îndura si a depasi obstacolele.
O stafida în soare (1961)
Bazat pe o piesa de teatru scrisa de dramaturga afroamericana Lorraine Hansberry (prima piesa scrisa de o femeie de culoare si jucata pe Broadway!), filmul lui Daniel Petrie reflecta viata unei familii din Chicago, victima a segregatiei rasiale.
O descriere dura a anilor 1950, când rasismul era înfloritor în America, si a eforturilor pe care o tânara le face spre a-si demonstra valoarea, într-o lume unde culoarea pielii tinea adesea loc de diplome de absolvire.
Mississippi în flacari (1988)
Bazat pe o investigatie reala a FBI, legata de uciderea a trei activisti pentru drepturile civile din Mississippi, filmul regizat de celebrul Alan Parker este un thriller brutal si evocator.
Descrierea facuta practicilor violente ale Ku Klux Klan ne socheaza si astazi, dar se constituie într-un veritabil rechizitoriu la adresa unor practici pe care le-am vrea pentru totdeauna disparute.
În arsita noptii (1967)
Un film care a aparut la trei ani dupa votarea Legii drepturilor civile, reflectând pasii importanti, dar nu suficienti, pe care societatea americana îi facuse pentru a îndeparta rasismul. Charismaticul Sidney Poitier este excelent în rolul lui Virgil Tibbs, un politist din Philadelphia care vine sa rezolve o crima din Mississippi si se confrunta cu rasismul – inclusiv din partea politiei locale (un tragic memento al evenimentelor de azi din America!), iar replica lui, „Mi se spune DOMNUL Tibbs”, reflecta atitudinea curajoasa si transanta a omului de culoare care stie ca are acelasi drept de a fi considerat „domn” ca si politistii albi.
Sa ucizi o pasare cântatoare (1962)
Frumusetea filmului regizat de Robert Mulligan si inspirat de bestsellerul omonim al scriitoarei Harper Lee consta în faptul ca povestea este spusa din punctul de vedere al unei fetite de sase ani. Viziunea ei marunta si limitata despre lume se justapune relelor unei societati despre care copilul nu stie înca nimic.
Ea vede în încercarea tatalui ei, avocat (excelent jucat de Gregory Peck) de a salva de la condamnarea la moarte un negru nevinovat doar dorinta umana de a-l ajuta pe cel aflat la necaz, fara referire la culoarea pielii. Pentru ca „Sa ucizi o pasare cântatoare” nu este, în esenta, un film despre rasism, ci despre felul cum copiii ajung sa perceapa nedreptatile acestuia si sa-l respinga ca pe un lucru rau si inutil.
GABRIEL TUDOR
Comentarii