Marele autor de literatura contemporana Paulo Coelho scria, intr-unul dintre romanele sale foarte apreciate de coafeze ca „atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira sa-ti indeplineasca dorinta”. Tot despre conspiratii universale e vorba si in megaproductia „London Has Fallen”, care ruleaza pe ecranele noastre sub titlul „Cod Rosu la Londra”, doar ca nimeni nu si-ar dori ca faptele descrise in film sa devina realitate…
Cod Rosu de inundatii cu… teroristi
Si spunem asta pentru ca scenaristii de la Hollywood or fi ei cum or fi, dar au o mare calitate: le dau idei teroristilor. Daca va mai amintiti, cu mult inainte de atentatele de la 11 septembrie 2001, americanii au produs un film care descria, pas cu pas, catastrofa, ca si cum regizorul ar fi fost Bin Laden insusi. Asa ca nu ne-ar mira ca, peste nu multa vreme, date fiind atentatele pe banda rulanta care au inceput sa terorizeze batranul continent, si actiunea din „Cod Rosu la Londra” sa devina o nedorita realitate. Pentru ca teroristii or avea ei mentalitate medievala, dar sunt mari cinefili! Revenind la film, sa spunem ca el reprezinta, in opinia unora, o creatie mult mai spectaculoasa decat precedenta serie a fransizei, „Olympus Has Fallen” – tradus „Cod Rosu la Casa Alba”, in vreme ce altii zic ca e doar o supa reincalzita. Este si motivul pentru care filmul e recomandat oricui: si celor pasionati de pelicule de actiune, care au prilejul sa traiasca o ora si jumatate de adrenalina pura, si celor mai carcotasi, care se vor amuza mai ceva ca la cea mai tare comedie.
„Baietii rai” de serviciu
Daca in productia din 2013, baietii rai erau nord-coreenii, de data asta magareata a cazut pe jihadistii din Pakistan – iranieni n-aveau cum sa fie, deoarece regizorul Babak Najafi este el insusi iranian si probabil s-ar fi simtit prost daca aia raii erau conationali de-ai lui… Mai precis, teroristul-sef e un magnat pakistanez pe nume Aamir Barkawi, care are ca hobby, in timpul liber, traficul de armament. Ca sa se razbune pe occidentali, fiindca au inventat dronele si tocmai o drona i-a ucis fiica, la propria ei nunta, pakistanezul se decide sa-i ucida pe toti liderii ghiauri. Iar cand acestia vin la Londra spre a participa la funeraliile premierului britanic, Barkawi isi freaca mainile de incantare. Echipele de teroristi intra ca-n branza – sau, ca sa fim mai realisti si mai in ton cu evenimentele, ca-n Paris sau Bruxelles – in Londra si incep sa-i vaneze pe liderii mondiali, in timp ce toata lumea e terorizata. De ce nu i-au asteptat teroristii sa se adune cu totii si pe urma s-arunce cimitirul in aer, va veti intreba, mai ales daca sunteti obsedati de eficienta? Ei bine, era o varianta, dar daca procedau asa, cu ce mai umplea regizorul 90 de minute de pelicula?
Democratia e atunci cand agentul secret se trage de sireturi cu presedintele
In fine, sa trecem peste si sa revenim la oile noastre. Pardon, la cainii nostri de paza ai democratiei. Pentru ca, in timp ce toata lumea e, cum spuneam, ingrozita, singurul care nu-si pierde capul, nici la propriu, nici la figurat, e agentul secret american Mike Banning, jucat de Gerard Butler (spartanul ala dur din „300”, daca vi-l aduceti aminte). Acesta trece imediat la treaba, dornic sa-l salveze nu doar pe presedintele american, cu a carui paza e insarcinat, ci si pe ceilalti politicieni, spre marea nedumerire a spectatorilor din sala, care se vor intreba, de buna seama: „Dar oare chiar e nevoie ca politicienii sa fie salvati? Pe noi cine ne salveaza de ei?”. Urmeaza zeci de minute de batai ca-n filme, impuscaturi, sarituri si explozii, care mai de care mai spectaculoase si putem spune ca Butler, chiar daca n-a fost sfasiat de urs, ca DiCaprio, si-a meritat banii pe filmul asta. Bine, el n-are nicio vina ca personajul sau e tras de par ca la balamuc, fiindca n-am vazut pana acum un agent secret care sa-i spuna presedintelui Americii, atunci cand acesta intreaba: „Si ce fac daca planul teroristilor reuseste?”, „Pai, in cazul asta, esti cam f… ript!”.
Dincolo de limbajul cam nepoliticos cu comandantul lui suprem, Banning e si nitel sadic, genul „masina de ucis” din jocurile video, iar felul cum ii trateaza pe teroristi o sa-i duca pe multi cu gandul la Guantanamo. Una peste alta, filmul e alert si te tine in tensiune, dar asta numai daca crezi in miturile cu supereroii americani care salveaza planeta. Daca nu crezi, n-o sa stai cu sufletul la gura, ci cel mult o sa razi cu gura pana la urechi…
GABRIEL TUDOR
Comentarii