Cand treceai peste fostul pod Grand din Bucuresti, mandria cartierului Giulesti si a clubului de fotbal Rapid, vedeai o constructie plasata la strada, pe Calea Giulesti, nu foarte impunatoare, dar simbolica pentru aceasta zona a Bucurestiului: Teatrul muncitoresc CFR.
Vechiul pod nu mai este, noul pod, mai trainic si mai mare i-a luat locul, dar cladirea a ramas pe loc, cu o mica modificare: nu mai este „Teatrul muncitoresc CFR”, ci a devenit „Opera comica pentru copii”. Cladirea, la fel de nespectaculoasa, este pierduta acum in mijlocul unui trafic nebunesc, in comparatie cu cel de odinioara, strajuita de aceleasi doua statui realizate de sculptorul Ion Jalea, si intitulate sugestiv, si acum nostalgic, „Muncitori”.
Dintr-un interesant documentar realizat de Agerpres, aflam ca imobilul a fost construit in doar doi ani, intre 1927 si 1929 fiind opera arhitectului Horia Creanga, nascut pe 1 august 1893, la Bucuresti, mort pe 1 august 1943, la Viena. Horia Creanga este considerat „unul dintre liderii arhitecturii moderniste din Romania, cele aproximativ 70 de proiecte ale sale, realizate intre 1927-1930 si 1930-1943, abordeaza o mare varietate de programe de arhitectura, de la locuinte individuale la imobile de raport, magazine, stadioane, hale alimentare, hoteluri, pavilioane de expozitii, cinematografe, scoli sau birouri”.
Daca e sa amintim cateva dintre realizarile sale cele mai spectaculoase, atunci acestea sunt imobilul ARO aflat pe Bd. Magheru (cladirea in care se afla fostul Cinema Patria), Halele Centrale Obor, restaurantul „Pescarus” din Parcul Herastrau; amfiteatrul scolii Centrale de fete (in prezent, Teatrul Bulandra, sala Gradina Icoanei), dar si constructii industriale de mari dimensiuni, cum ar fi uzinele Malaxa, locul de unde iesea in 1933, in plina criza economica, locomotiva cu numarul 100. Dupa nationalizarea din 1948, uzinele Malaxa au devenit Fabrica 23 August, iar dupa 1989, a primit numele de Faur.
In cladirea de pe Calea Giulesti si-a inceput activitatea, in septembrie 1946, Teatrul „Muncitoresc C.F.R.”, devenit ulterior Teatrul Giulesti si apoi Teatrul Odeon.
Timp de 36 de ani (1954-1990), directoarea acestui teatru a fost Elena Deleanu, iar actorul Stefan Banica a facut parte din trupa Teatrului Giulesti, fiind considerat vedeta cartierului si devenind ulterior si monstru sacru al teatrului romanesc postbelic.
In anul 2009, in cladirea fostului teatru muncitoresc s-a mutat Opera Comica pentru Copii care isi avea sediul in Palatul National al Copiilor. Pana in 2017, in spatiile imobilului din Calea Giulesti nr.16 au functionat atelierele de mecanica, tamplarie, croitorie, tapiterie, pictura, magazinul de materiale si garajul Teatrului Odeon, aici fiind depozitate si o mare parte din decoruri si sutele de costume apartinand acestui teatru.
In prezent, Opera Comica pentru Copii gazduieste trei sali de spectacole: Sala Mare, cu o capacitate de 424 de locuri, Salonul Mozart, cu 90 de locuri, si Sala UnderGrant (de sub Podul Gand, adica), cu 120 de locuri.
Cand treci grabit pe noul pod, distingi cu greu micul teatru si cu atat mai putin lupta acestui simbolic centru cultural „de cartier” pentru supravietuire.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii