Depardieu un colos insatiabil

          Potrivit sondajelor de opinie, francezii îl considera pe Gérard Depardieu cel mai important actor al lor în viata. În plus, le merge la inima faptul ca interpretul lui Obelix, desi recunoscut ca una din figurile de marca ale cinematografiei mondiale, a ramas fidel batrânului continent si îndeosebi Frantei, unde lucreaza cu un apetit insatiabil, oferind admiratorilor sai film dupa film.

          Potrivit sondajelor de opinie, francezii îl considera pe Gérard Depardieu cel mai important actor al lor în viata. În plus, le merge la inima faptul ca interpretul lui Obelix, desi recunoscut ca una din figurile de marca ale cinematografiei mondiale, a ramas fidel batrânului continent si îndeosebi Frantei, unde lucreaza cu un apetit insatiabil, oferind admiratorilor sai film dupa film. Iar ceea ce nu-i deloc de neglijat e faptul ca, la cei 52 de ani (n: 27 dec. 1948), Depardieu n-a pierdut nici macar un dram din puterea lui de seductie si din simtul umorului, calitati care dintotdeauna au lucrat în favoarea sa. Dinamic si dotat cu o structura robusta, a inspirat permanent vitalitate si pofta de viata. De aceea, când pe 12 iulie a.c., mass-media a anuntat ca uriasul francez a fost spitalizat pentru un atac de cord si ca rezolvarea a necesitat o laborioasa interventie chirurgicala pentru bypass coronarian, totul parea incredibil. Mai ales ca, în zilele premergatoare acestui trist si real eveniment, rând pe rând, câtiva dintre membrii „clanului” Depardieu fusesera victime ale unor incidente în lant, ca si cum întreaga familie se afla brusc sub puterea unui blestem.
          
          Neobositul… obosit
          
           Cu cel putin o luna si jumatate înainte de atacul cardiac, Depardieu dadea semne de oboseala. Cei apropiati lui observasera si, cu fiecare prilej, îl îndemnau sa faca o pauza, sa-si controleze sanatatea. Dar, pentru a se sustrage de la un consult medical care ar fi putut sa-l opreasca din activitate, Depardieu invoca lipsa de timp. Într-o buna masura, argumentul lui nu era fals. De la începutul anului, nu-si permisese o zi de ragaz. În martie, cum a terminat turnarea la „Mizerabilii”, s-a suit în avionul cu destinatia Statele Unite, pentru a-i fi partener de joc actritei Glenn Close în „102 Dalmatieni”. În mai, s-a ocupat de promovarea filmului „Vatel”, prezentat în deschiderea Festivalului de la Cannes. Apoi, a facut un drum rapid pâna în Italia, pentru a-si onora promisiunea fata de prietenul sau Ettore Scola, care îi solicitase o scurta aparitie în viitorul sau film. În fine, în zilele dinaintea atacului de cord lucra împreuna cu Guillome Canet la ultimele scene din „Vidocq”. În saptamâna urmatoare trebuia sa-i întâlneasca pe Daniel Auteuil, Thierry Lhermitte si Michele Laroque pe platourile de filmare ale ultimei comedii semnate de Francis Veber, „Le Placard”. Iar vara avea sa o încheie în ipostaza unui nou… Obelix, o continuare a aventurilor faimosilor eroi din „Asterix”, în regia lui Alain Chabat. Nici macar între doua turnari, Depardieu nu-si acorda o zi de odihna. Ori îsi supraveghea culturile viticole de pe proprietatea sa, Tigné, din Anjou, ori îsi facea griji ca nu cunoaste la zi rezultatele societatii Pebercan, înfiintata de el împreuna cu Gérard Bourgoin, pentru exploatarea de petrol în apele maritime ale Cubei. Mai trebuia sa se ocupe si de unele probleme ale familiei si nu în ultimul rând sa-si petreaca o parte din timp cu partenera sa de viata, frumoasa actrita Carole Bouquet.
           Din nefericire, într-un asemenea ritm, sanatatea colosului a cedat cerându-si dreptul obligatoriu la o perioada de refacere.
          
          Sute de cure de slabire
          
           De la vârsta de 20 de ani si pâna în iarna lui 1999, Depardieu a facut sute de cure de slabire. A tot pierdut si a tot pus la loc… mii de kilograme, dupa cum el însusi afirma. Desi mare gurmand, a dovedit întotdeauna o vointa de fier în respectarea regimului pe care si-l impunea atunci când era hotarât sa slabeasca. Si, de fiecare data, în timp record, reusea sa se transforme dintr-un supraponderal într-un barbat cu o silueta de invidiat. Uimea pe toata lumea si, nu întâmplator si nu doar o singura data, publicatiile au acordat atentie momentelor de metamorfozare ale actorului. Din nefericire, o data cura de slabire încheiata, kilogramele se acumulau cu aceeasi viteza, actorul înregistrând din nou recorduri, evident în sens invers. Dar, în cele din urma, acest joc de-a slabitul prin chin si îngrasatul de la sine l-a obosit pe Depardieu. A renuntat sa mai dea atentie acestui aspect si sa lase lucrurile în voia sortii. Asa ca în iarna, în timp ce turna „Mizerabilii”, formele sale s-au rotunjit mai mult ca niciodata, spre disperarea partenerilor de joc, regizorului si, mai ales a costumierilor. Prea îndragostit de cele lumesti si totodata prea stresat de munca încât sa mai fie în stare sa-si asume frustrari, a dat frâu liber bulimiei, combinata cu tigarile – trei pachete de Gitanes fara filtru pe zi. Colegii de filmari vorbeau cu uimire de cantitatile pantagruelice de mâncare pe care le înfuleca zilnic, „stropite” cu cel putin 4-5 sticle de vin baut ca apa. La Festivalul de la Cannes, ochiul vigilent al celor ce pretind ca stiu sa aprecieze greutatea la gram a dat verdictul: 120 de kilograme. Într-adevar, nu se înselau. Inima n-a mai putut sa suporte o asemenea încarcatura.
          
          Atac… la drumul mare
          
           Atacul de cord suferit de Depardieu avea sa puna capac unei suite de necazuri ce avusesera loc în ultimul timp în familia sa. Elisabeth, sotia lui de care s-a separat de câtiva ani, fusese la începutul lunii mai victima unui furt petrecut în plina strada, la Paris. Niste necunoscuti i-au smuls din mâna poseta în care se afla o suma imensa de bani. Politia n-a reusit sa-i prinda pe faptasii acestei agresiuni si totul a ramas în faza întrebarilor: sa fi fost vorba de un pur hazard ori de un furt bine pus la cale de niste indivizi avizati asupra continutului posetei? Dupa o luna, timp în care cu greu Elisabeth a reusit sa-si revina întrucâtva din soc si sa se obisnuiasca cu ideea ca nu va recupera banii, femeia a fost din nou victima unei agresiuni. Era în noaptea dintre 7 si 8 iulie, catre ora 2 dimineata, când doi indivizi au patruns în locuinta din Bougival (Yvelines) a familiei Depardieu. Alarma nu era bransata, asa ca intrusii au intrat nestânjeniti pâna în dormitorul lui Elisabeth, au imobilizat-o legându-i mâinile si picioarele cu un cablu electric, i-au acoperit fata cu o perna, apoi s-au pus pe furat: bani, bijuterii vechi, un ceas Cartier, tablouri de valoare, doua bronzuri de Rodin… Obiecte în valoare de aproximativ 1 milion de franci. Lucru neobisnuit, înainte de plecare, hotii i-au cerut lui Elisabeth telefonul mobil si numarul unei persoane care poate sa fie chemata sa o dezlege dupa ce ei vor parasi casa. Elizabeth le-a dat numarul lui Hélène, sora lui Depardieu, care locuieste într-o casa din vecinatate. Hotii i-au pretins acesteia, sub amenintare, sa soseasca în locuinta jefuita dupa zece minute si, evident, sa nu cumva sa anunte politia. Apoi au disparut.
           Lucrurile s-au desfasurat conform… comenzii infractorilor, dar ulterior a fost anuntata politia. Initial, aceasta a crezut ca e vorba de „renasterea” unei bande de hoti care în 1998 si 1999 atacau locuintele personalitatilor. Apoi au abandonat aceasta idee, investigatiile dovedind contrariul: mici spargatori care ignorau numele victimelor lor. Nu s-au înselat. Dar nu numai sotia lui Depardieu avea sa fie coplesita de situatii disperate, ci si Guillaume, fiul acestora, care la doua zile dupa ultima întâmplare prin care a trecut mama sa, a facut o intoxicatie alimentara severa pentru care a necesitat internare de urgenta în spital. Apoi a venit atacul de cord al tatalui.
          
          Inima cere în continuare
          
           Primul gând al actorului când s-a trezit din operatie a fost: când se va putea întoarce la lucru sa-si onoreze contractele. Era îngrijorat în special pentru filmul lui Francis Weber, pe care îl abandonase chiar în momentul critic al începutului. Stia ca nu va putea reveni pe platourile de filmare decât dupa mai multe saptamâni…, poate la sfârsitul lui august. Perioada de convalescenta a mers bine, colosul filmului francez merge mai departe. Cât timp a lipsit, „Le Placard” n-a stat nici el pe loc. În asteptarea colosului cu inima daruita cinematografiei, s-au filmat toate scenele în care Gérard Depardieu nu aparea. Cu mai multa precautie decât de obicei, s-a lansat apoi si comanda „Motor!” pentru personajul-cheie.