C.I.A. lovituri de stat si razboaie civile

          Va fi vorba despre modul in care serviciul secret american se infiltreaza in viata politica a unor tari pentru a aduce la putere conducatori devotati SUA. Asadar, un nou fragment, reprodus in exclusivitate, din lucrarea „Servicii secrete straine” vol.

          Va fi vorba despre modul in care serviciul secret american se infiltreaza in viata politica a unor tari pentru a aduce la putere conducatori devotati SUA. Asadar, un nou fragment, reprodus in exclusivitate, din lucrarea „Servicii secrete straine” vol. II autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 2000 (A.H.)
          
           C.I.A. a fost indicatã ca autoare a mai multor lovituri de stat si schimbãri de regimuri politice care au avut loc în diferite zone ale lumii, în aceste operatiuni, mijloacele violente s-au îmbinat cu cele nonviolente. Revista italianã „L’Europeo”, analizând interventiile nonviolente ale C.I.A. în viata politicã a altor tãri, mentioneazã: „(…). Serviciul secret american se infiltreazã cu încetul în viata politicã a unor tãri. Se cultivã de la început anumiti oameni politici, apoi se urmãreste si se sprijinã evolutia politicã. Dacã acesti oameni reusesc sã ajungã la putere, înseamnã cã C.I.A. a obtinut o victorie.
           Limitele la care C.I.A. s-a amestecat în treburile interne ale altor state nu au fost întotdeauna exact cunoscute de presedintii S.U.A. În Asia, de exemplu, agentia a dus veritabile „rãzboaie private”, unele chiar împotriva deciziilor guvernamentale americane. O succintã trecere în revistã a unor astfel de imixtiuni ne apare ca necesarã: l Filipine – 1950. Ramon Maosasay este sprijinit în campania electoralã, devenind presedintele republicii; l Egipt – 1952. Gamal Abdel Nasser, un ofiter în vârstã de 34 de ani este sprijinit sã-l înlãture pe regele Faruk si sã devinã presedintele Republicii Arabe Unite Egipt. l Guatemala – 1953. Presedintele Iacob Arbenz Guzman, suspectat de simpatie comunistã este înlãturat printr-un puci organizat de colonelul Carlos Castillo Armos, sprijinit de C.I.A. l Salvador – 1960-1987. Timp de douã decenii (1960-1980) la conducerea micului stat centramerican se succed mai multe echipe militare, alternanta acestora la putere fiind conditionatã de sprijinul C.I.A. Salvadorul împreunã cu Costa Rica, Guatemala si Hondurasul au fost vreme de mai multi ani teatrul unor miscãri active de partizani la a cãror înfrângere C.I.A. a avut un rol activ. l Brazilia – 1961 si 1964. C.I.A. a sprijinit înlãturarea de la putere prin lovituri de stat militare a presedintilor Jamio Quadros si Joao Goulart, deoarece erau orientati spre înfãptuirea unor reforme radicale. Din 1964 pânã în 1984 armata va desemna pe toti cei cinci presedinti, iar criza social-economicã se va acutiza. l Grecia – 1967. O loviturã de stat militarã, sprijinitã de C.I.A. duce la instaurarea „dictaturii coloneilor”, respectiv a unui regim politic extremist care scoate din scena politicã toate partidele politice, iar regele Constantin pãrãseste tara. l Bolivia – 1980-1982. În 1980, la alegerile prezidentiale, pe primele douã locuri s-au situat candidatul Unitãtii Democratice si Populare, Hernan Sitez Zuazo, liderul stângii si cel al Actiunii Democratice Nationale, generalul Hugo Benzer Suarez, liderul extremei drepte. Congresul National nu mai este lãsat sã decidã câstigãtorul deoarece are loc o loviturã de stat militarã (cea de-a 189-a de la proclamarea independentei tãrii) puterea fiind preluatã de armatã. În anul urmãtor, 1981, vor avea loc douã tentative de loviturã de stat si douã rebeliuni militare. În 1982 doi presedinti vor demisiona pentru ca în cele din urmã, Hernan Silez Zuazo, candidatul stângii, sã preia puterea. C.I.A. a reprezentat în evolutia sinuoasã a evenimentelor din Bolivia, interesele economice americane legate de industria extractivã a cositorului, în care „Bank of America” si „First National City Bank” erau prezente de la jumãtatea anilor ’60. l Grenada – 1983. C.I.A. i-au furnizat în anul 1983, presedintelui Ronald Reagan informatii din care reiesea un iminent pericol pentru rezidentii americani aflati în Grenada, un stat din America Centralã insularã cu o populatie de 112000 locuitori si o suprafatã de 344 kmp. Amenintarea era, însã, pe fond cu totul alta. Un Consiliu Militar Revolutionar preluase puterea în urma destituirii si mortii, la 14 octombrie 1983, a primului ministru Maurice Bishop, mult prea apropiat de Cuba si tãrile socialiste. Continuator al orientãrii lui Bishop consiliul trebuia înlãturat. În aceste conditii, presedintele Ronald Reagan ordonã o interventie a puscasilor marini, asistati de forte a sase state caraibiene. O.N.U. va protesta împotriva violãrii dreptului international, iar Marea Britanie de care Grenada apartinea nu a avut nici o reactie. Retrospectiv, unii specialisti ai serviciilor secrete americane au comentat interventia ca fiind drept un rezultat negativ al faptului cã lipsa agenturii umane (pe insulã nu existã nici un agent) a fãcut sã nu fie cunoscutã situatia, iar motivele interventiei sã nu poatã fi verificate.