Isabella Rossellini, fiica a doua celebritati din lumea cinematografiei – Ingrid Bergman si Roberto Rossellini – poarta aproape „genetic” amprenta spirituala a marilor citadele mondiale ale filmului – Cinecitta, Paris, Cannes, Hollywood, New York..
Isabella Rossellini, fiica a doua celebritati din lumea cinematografiei – Ingrid Bergman si Roberto Rossellini – poarta aproape „genetic” amprenta spirituala a marilor citadele mondiale ale filmului – Cinecitta, Paris, Cannes, Hollywood, New York… Fondator al neorealismului italian, tatal sau este unul din numele de referinta ale istoriei cinematografului, iar actrita Ingrid Bergman este un mit.
Desi a respirat aerul platourilor de filmare din primele luni de viata, iar mediul in care a crescut a fost impregnat de tot ce are legatura cu „a saptea arta”, Isabella Rossellini s-a hotarât târziu sa paseasca in lumea filmului, avea deja 31 de ani când a debutat, cedând insistentelor agentilor ei. De fapt, dragostea cea mare a Isabellei a fost meseria de manechin, pe care a practicat-o de la vârsta adolescentei. A iubit-o mai mult decât pe cea de actrita, dupa cum ea insasi marturiseste intr-o carte de inspiratie autobiografica (evident, romantata), intitulata… „Câte ceva despre mine” (ed. Nil, l999), deoarece, din punctul ei de vedere, top-modelul poate fi incadrat in rândul actritelor cinematografului mut ce se bazeaza indeosebi pe expresivitate. Ani la rând, chipul Isabellei Rossellini a insotit produsele cosmetice cu marca L’Oreal; contractul ce parea „pe viata” a luat sfârsit totusi când actrita a ajuns la vârsta de 42 de ani, fapt care, la vremea respectiva, i-a produs Isabellei o suferinta enorma, resimtindu-l ca pe o „tradare” din partea firmei care simboliza o buna parte din viata ei. La aceasta s-a adaugat atunci si despartirea de regizorul David Lynch, alaturi de care isi ducea de mai multi ani existenta si in lumina caruia isi construise o „felie importanta” din cariera ei artistica: in 1986, jucase in incendiarul „Blue Velvet” (unde a acceptat sa filmeze o scena nud), in 1989 in memorabilul „Sailor si Lula”… Dar viata trebuia sa continue.
S-a refugiat printre prieteni, cu ei a lucrat, fara nazuri, intr-un film al lui Abel Ferrara si in seriale pentru televiziune („Friends”, „Chicago Hopes”, „Merlin”). O iubire pasagera a apropiat-o pentru scurt timp de rebelul Garry Oldman („Dracula”, „Al cincilea element”…), dar stabilitatea i-o ofera cei doi copii, Elletra, fiica ei de 15 ani, si baietelul adoptat in 1993 si botezat Roberto, in memoria tatalui ei.
Interesant este ca la 46 de ani câti are in prezent, Isabella Rosellini reprezinta mai mult ca oricând un punct de atractie pentru producatori si regizori, fascinati de echilibrul ei interior, combinat cu o fragilitate si o prospetime de adolescenta, miraculos de autentice. Parerea unanima este ca vârsta i-a adaugat farmec, transformând-o intr-o aparitie „unicat”, cu profunde vibratii de New Age. Sa fie vorba de un truc bine prelucrat in laboratorul secret al deplinei maturitati? Nici vorba de asa ceva, spune Isabella Rossellini in cartea sa: „Niciodata nu mi-am dat osteneala sa plac. N-am fost niciodata de partea actorilor care cred ca e obligatoriu sa-si exerseze puterea de seductie pentru a avea succes. Din acest punct de vedere ma consider aproape de gândirea tatalui meu. Pentru el arta era inainte de toate o chestiune de morala. Fiecare miscare a camerei era o optiune… morala, nu doar eleganta si stil. Detesta cuvântul artist, asa ca intotdeauna spunea: «Eu sunt un muncitor, nu un artist». Pentru el, viziunea artistica era mult prea limitata in raport cu ceea ce se petrecea in Univers.”
Cum se impaca totusi sentimentul moralitatii cu scenele din „Blue Velvet”? „«Blue Velvet»” este unul din filmele mele preferate, marturiseste actrita. Daca am acceptat sa filmez goala in acel film, a fost pentru a exprima brutalitatea unui viol. Nu era un gest gratuit. Nu mi s-a parut mai grav decât situatiile in care lipsa mea de cultura mi-a dat impresia ca ma aflu complet goala in fata trecatorilor. In egala masura si mama avea destule complexe legate de incultura si, ca atare, se simtea intimidata de persoanele erudite. In ce ma priveste, am incercat de câteva ori sa-mi termin studiile, dar de fiecare data m-am simtit atât de deprimata incât am abandonat. In ciuda lacunelor mele sau poate tocmai de aceea imi plac oamenii atipici, imprevizibili, creativi, cu apetit pentru sublim. Când ii adulmec, le si iau urma. Mi-e prea frica sa nu-mi scape.”
Adevarul e ca, daca am aminti doar barbatii cei mai importanti din viata ei, Roberto Rossellini (tatal), Martin Scorsesse (primul ei sot), David Lynch (al doilea sot), Garry Oldman (iubit), desi foarte diferiti, au o trasatura comuna: originalitatea.
„Alba ca Zapada”, o poveste cu final neasteptat
Remake-ul realizat recent de studiourile Disney dupa basmul clasic Alba ca Zapada...
Comentarii