La Muzeul National al Unirii din Alba Iulia a putut fi vizitata, pana pe 23 februarie, o expozitie alcatuita din fotocopii ale unor rapoarte ale Securitatii de dinainte de 1990. Rapoartele expuse au fost selectionate numai din judetul Alba, si aflam dintr-un reportaj realizat de Agerpres, ca documentele, provenite din arhiva CNSAS, „îi ajuta pe vizitatorii mai tineri sa afle despre lipsurile materiale cu care se confrunta în comunism populatia, dar si ca „se vorbea în soapta, si numai cu persoane de încredere”.
Ceea ce e bine, numai ca tinerii din ziua de azi ar trebui sa stie ceva mai mult, cum ar fi, de exemplu, despre sistemul de învatamant performant din anii 65-89, despre bibliotecile din acea vreme, despre viata culturala sau moralitatea acelor ani. Asta macar pentru a putea face o comparatie cu anii „capitalisti” pe care îi traiesc azi.
Dar o asemenea expozitie e greu de crezut ca va putea fi organizata. În lipsa ei, vizitatorii de la Alba Iulia au aflat. de pilda, ca oamenii, mai ales din mediul urban, se plangeau de „aprovizionarea cu produse agroalimentare”, dupa cum dovedeste un raport din iulie 1989, anul de varf al recesiunii cumplite pe care tara noastra o traversa din 1985 ca urmare a unei strategii internationale menite sa-l înlature pe Nicolae Ceausescu din fruntea tarii, lucru reusit de-abia în decembrie 1989.
Asadar, era firesc ca rapoartele Securitatii sa pomeneasca despre „lipsa sau existenta în cantitati neIndestulatoare” a unor produse de baza, cum sunt carnea, untul, mezelurile, ouale, branzeturile si uleiul”. În vreme de rationalizare a alimentelor, pentru supravietuirea populatiei In recesiune, era nomal ca oamenii sa scrie rudelor din strainatate „nu mai am un strop de ulei si nu mai am cu ce gati … nu este carne, nu este o bucata de salam sa poti pune un pachet, nu este un ou, nu este nimic”. Poate ca pe la Reghin asa stateau lucrurile, dar în Bucuresti parca se mai gaseau alimente de baza, e drept cu cozi si cu cartele lunare.
Un cetatean din Abrud era revoltat: „Degeaba se lauda (Ceausescu, n.n.) cu achitarea datoriilor externe, caci treburile merg din ce în ce mai prost cu aprovizionarea. Poporul nu a beneficiat de nimic, este tot mai sarac si, din ce trece, este mai rau”, pentru ca nu cunostea motivul real al acestui aparent paradox sesizat cam de toata lumea din tara, si anume recesiunea provocata de embargoul economic si politic la care tarile din fostul „lagar comunist” au fost supuse de Occident dupa 1985.
Altul, din Cugir a, fost înregistrat cand se plangea amicilor, cum ca „nici în timpul razboiului nu era asa foamete si mizerie, nu se gaseste încaltaminte, pasta de dinti, de barbierit, medicamente”. În aceeasi nota, o persoana din Alba Iulia se plangea ca „din farmacii lipsesc cele mai elementare substante ori medicamente, asa ca, atunci cand mergi cu reteta, farmacistii se uita la tine ca la un extraterestru”. Si mai sunt si alte scrisori de acest gen, dupa mine, un pic cam exagerate, pentru ca în fond si eu am trait acei ani, e drept, în Bucuresti.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii