Editura Humanitas Fiction a lansat de curând, în colectia Raftul Denise, volumul Sirena si alte povestiri, un volum format din manuscrisele gasite dupa moartea lui Tomasi di Lampedusa si strânse în volum de vaduva acestuia, principesa Alessandra Wolff Stomersee. Socotit autor al unei singure opere, romanul Ghepardul, Giuseppe Tomasi di Lampedusa era un scriitor nascut, nu facut. Stau marturie fragmentele de amintiri din copilarie si cele trei povestiri publicate în acest volum, scrise în ultimii sai ani de viata, dintre care Sirena a ajuns, în timp, sa fie considerata aproape unanim, la rândul ei, o capodopera. Pentru cititorul de azi, volumul de fata al scriitorului care a dat, poate, cel mai frumos roman al literaturii italiene este dovada ca acesta nu s-a ivit din neant, ci dintr-un extraordinar talent manifestat pâna în ultima clipa.
„Multi scriitori au considerat opera lui Tomasi di Lampedusa un moment important în formarea lor. Au subliniat cum, pornind de la Proust, el a pus pe primul plan viziunea subiectiva în defavoarea adevarului. Lampedusa, fara scrupule, cu placere si bucurie, transforma istoria într-o poveste personala. În acest context, Amintirile din copilarie, ca laborator al amintirilor, reprezinta o etapa fundamentala”, scria autorul prefetei, Gioacchino Lanza Tomasi. Iata un extras din capitolul Amintiri din copilarie: Una dintre cele mai vechi amintiri pe care pot s-o fixez în timp, deoarece e legata de un fapt istoric usor controlabil, este din 30 iulie 1900, data în care eu împlinisem de câteva zile 3 ani si jumatate. Era dimineata, pe la 11, cred, si vad minunata lumina de vara intrând pe fereastra cu canaturile deschise, dar cu storurile trase. Mama se pieptana, ajutata de camerista, iar eu nu stiu ce faceam, asezat pe jos, în mijlocul camerei. Nu stiu daca era cu noi si dadaca mea, Elvira, sieneza, dar nu cred. La un moment dat auzim niste pasi grabiti urcând scarita interioara care comunica cu apartamentul tatei, aflat la mezanin, exact sub noi, si el intra fara sa bata la usa si spune ceva pe un ton agitat. Îmi aduc aminte cât se poate de bine felul în care vorbea, dar nu si cuvintele sau sensul lor. „Vad” însa efectul pe care ele îl au: mama scapa din mâna peria de argint cu coada lunga. Teresa exclama „Sfinte Dumnezeule!” si toata încaperea ramâne consternata. Tata venise sa anunte asasinarea regelui Umberto, care avusese loc la Monza cu o seara înainte, în 29 iulie 1900.
Despre Giuseppe Tomasi, duce de Palma si principe de Lampedusa, nascut în 1896 la Palermo, Gioacchino Lanza Tomasi, fiul sau adoptiv, marturisea ca era un „om al tainelor”. Ca a fost si a ramas asa se poate vedea din faptul ca nici azi, la aproape sase decenii de la moartea sa, biografii nu cunosc din viata aristocratului sicilian decât foarte putine lucruri. S-a casatorit în 1932 cu baroneasa Alessandra Wolff Stomersee. În 1955 a început sa scrie Ghepardul, al carui plan îl avea în minte de multi ani. A murit la Roma în 1957, înainte de publicarea romanului (Feltrinelli, 1958; trad. rom. Humanitas Fiction, 2011), considerat unul dintre cele mai importante din literatura italiana. Printre scrierile sale postume se numara Sirena si alte povestiri (I Racconti, 1961; Humanitas Fiction, 2016), Lezioni su Stendhal (1977), In vito alle Lettere francesi del Cinquecento (1979), Letteratura inglese, 2 vol. (1990-1991) si Calator prin Europa. Epistolar 1925-1930.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii