Traditiile de venerare a înaltimilor montane dateaza din vremuri preistorice, oriunde pe planeta unde maretia si accesibilitatea lor dificila impune un respect împins pâna la supunere. În Mongolia – tara de aproape sapte ori mai întinsa decât România, însa cu mai putin de 3 milioane de locuitori (dintre care peste jumatate traiesc în capitala Ulan Bator!) – cutumele legate de muntii sacri îmbraca forme dintre cele mai spectaculoase si mai surprinzatoare.
Se considera, de pilda, nepotrivit sa urci pe culmile venerate, daca nu ai un scop precis si foarte important, iar femeile sunt oprite de la ascensiune, însa îsi pot arata respectul înconjurând locul sfânt. Totodata, cei care viziteaza un munte sacru vor face ofrande si vor ridica rugaciuni în cinstea spiritului acestuia.
La sud de Baykal, la vest de Nistru
Pâna la a ne referi la fascinantul cult Ovoo, asociat originii Muntilor si a Cerului, dorim sa remarcam o serie de tulburatoare coincidente (?) lingvistice între toponime sacre ale mongolilor si nume proprii istorice, daca putem spune astfel, de la noi. Acest popor, pe care noi îl cunoastem din cronicile vechi ca fiind deosebit de razboinic, da nume de mare cinste muntilor sacri, cum ar fi Khairkhan, Khaan sau Bogd. Astfel, în apropierea capitalei actuale gasim masivul numit Songino Khairkhan, dar si Batkhaan sau Shiliin Bogd. „Khairkhan” provine de la numele unui spirit care traia pe Pamânt, fiind venerat în vremuri stravechi. (Cuvântul „khaan” are aceeasi origine cu „khan”, tradus prin „rege” si care la origine însemna barbatul cel mai bogat si mai puternic dintr-o comunitate.)
„Bogd” pare – nu-i asa? – mult mai cunoscut pentru noi. Ei bine, el vine de la cuvântul „bouddha” si se refera la o reîncarnare a lui Buddha. În cazul unui munte sacru, el este interpretat ca un loc deopotriva unic si maret ca un Buddha. Diferentierea dintre acesti munti exista si la nivelul aspectului natural concret. Muntii „khairkhan” au pante abrupte, culmi plesuve, ascutite si acoperite de zapezi si gheturi; cei numiti „khaan” sau „khan” au spinarile alungite si continue, partial acoperite de vegetatie. Cât despre numele „Bogd”, acesta e dat celor mai venerati si considerati mai sacri munti.
De pilda, ca aspect, masivul numit Bogd Khan (Bogdan?!) nu are piscuri stâncoase si prapastioase, însa este atât de majestuos, încât e singurul munte mongol care poarta cele trei nume de onoare: Khan Bogd Khairkhan. Cum deja v-am sugerat, oare ar putea fi vorba despre un „Bogdan Voievod” sau poate aceasta e doar o fantezie lipsita de temei? Totusi, pentru a nu cadea în eroarea lansarii unor ipoteze ridicole, neînsemnate, sa amintim ca istoricii si lingvistii au teorii aparent neargumentate, care însa sunt sprijinite de elemente foarte clare si concrete, referitoare la originile dinastiilor si implicit numelor unor mari familii domnitoare românesti.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii