Incercam sa va oferim câteva informatii despre acest miracol al lumii crestine, raspunzând astfel unor cititori care si-au exprimat aceasta dorinta. Desi multi considera fenomenul o inselatorie, mult mai multi sunt cei care accepta fara sa sovaie minunea Luminii Sfinte de la Ierusalim. Se stie ca in fiecare an, in timpul slujbei de vecernie din Sâmbata Mare, o lumina din cer coboara aprinzând lumânarile in Biserica Sfântului Mormânt. Este cea mai veche minune a crestinitatii de dupa Inviere, atestata anual. Referirile scrise privitoare la acest eveniment dateaza din secolul al IV-lea, dar a fost analizat sistematic incepând din 1106 când a fost mentionat in scrierile calugarului rus Daniel.
Exista si marturii mai vechi privitoare la acest mare mister. Se spune astfel ca pe la anul 135, patriarhul Narcis vorbea despre Lumina care a aprins candelele in noaptea de Pasti. In zilele noastre, totul este atât de inradacinat in sufletele oamenilor, incât se declanseaza un imens pelerinaj, in cadrul caruia ritualul se desfasoara cu solemnitate.
In Sâmbata Mare, la ora 7 dimineata se pecetluieste Sfântul Mormânt. Dupa ce se controleaza atent capela ca inauntru sa nu existe nicio sursa de lumina, ceva care sa se aprinda, se inchid usile, pe care se intind doua panglici mari sigilate cu ceara. Apoi se deschid portile mari ale uriasei constructii adapostind Capela Sfântului Mormânt. Mii de oameni care asteptau afara pe ulitele strâmte navalesc inauntru. Cu totii poarta in mâini lumânari: una, trei sau – cei mai multi – 33, dupa anii pe care ii avea Iisus in momentul Rastignirii.
In cadrul ceremoniei Patriarhul grec al Ierusalimului, aflat in fruntea unui sobor de preoti si monahi, inconjoara mormântul si apoi intra cu 33 de lumânari inauntru, unde se crede ca sunt aprinse de Lumina Sfânta care coboara din cer. Unii sustin ca vad fulgere repezi de lumina si scântei ca margelele. Patriahul aprinde lumânarile si doua candele, una pentru altarul bisericii si alta pentru celelalte biserici crestine. Apoi iese cu lumânarile aprinse si imparte lumina credinciosilor.
Cel putin in primele trei minute lumina nu arde si de aceea multi isi dau cu ea pe fata. Treptat insa, prin contactul cu lumea, flacara isi poate pierde partial acest har. Fenomenul a declansat de-a lungul anilor o multime de evenimente surprinzatoare in lumea crestina. Astfel, se spune ca in jurul anului 1300 un grup de armeni l-au scos din capela Sfântului Mormânt pe patriarh, vrând sa primeasca ei lumina. Flacara a coborât ca de obicei din cer, dar fulgerul s-a indreptat spre locul in care se afla patriarhul, lovind si crapând un stâlp existent si astazi in interiorul bisericii.
In timpul stapânirii turcesti, musulmanii au inteles beneficiile materiale datorate multimii pelerinilor si au lasat lucrurile sa se desfasoare in mod normal. Cruciatii care au cucerit Ierusalimul i-au alungat pe preotii ortodocsi de la Sfântul Mormânt si au asteptat minunea care insa nu s-a produs. Acest lucru l-a facut pe regele Baudoin sa revina asupra hotarârii luate.
O serie de cercetatori din diverse domenii s-au straduit sa descifreze inselatoria privitoare la aprinderea lumânarilor. Unele explicatii au fost insa de-a dreptul ilare. S-a spus astfel ca patriarhul, in ciuda severitatii cu care este controlat de autoritatile musulmane, a reusit sa ascunda inauntru o lampa veche de peste 1500 de ani pe care o foloseste in acest scop.
Cea mai plauzibila explicatie pare aceea ca lumânarile sunt inmuiate inainte intr-o solutie speciala (eventual fosfor), care se poate aprinde subit. Acest lucru nu explica insa faptul ca nu s-a intâmplat niciodata un accident, respectiv ca lumânarile sa se aprinda inainte de ora predestinata.
IRINA STOICA
Comentarii