„Apa este visul fluid curgând în vazul tuturor”, spunea Gaston Bachelard, unul dintre întemeietorii criticii literare psihanalitice. Cu atât mai mult admiram îmbinarea dintre sculptura si apa, prin ceea ce se numeste „fântâna artistica”. Element purificator esential (vezi si botezul crestin), apa este componenta cea mai atragatoare care poate pune în valoare un monument sculptural. De altfel, miscarea „eterna” a fluidului transparent, alimentat de un izvor subteran, a fost un fascinant motiv de visare, înca din antichitate. Sistemele hidraulice realizate de inginerii Greciei Antice si ai vechii Rome, alaturi de maestrii Indiei medievale au condus la aparitia sculptorilor care au ornamentat fântânile publice.
În iconografia crestina, chiar de timpuriu apare conceptul de „Fântâna a vietii”, legata de sacralitatea botezului cu ajutorul apei de izvor. Manuscrise ilustrate din secolul V d.Ch. si picturi pe paneluri ne arata o fântâna superba, unde apa îsi are rolul purificator în interiorul unui dom hexagonal sustinut de opt coloane; în jur sunt animale asociate cu taina botezului, precum cerbii si caprioarele. Una dintre cele mai faimoase fântâni ritualice reprezentate în arta este cea din Evangherierul Godesclac (781), realizat cu prilejul botezului unuia dintre fiii lui Carol cel Mare si al sotiei sale, Hildegard.
„Fântâna tineretii” este o alta reprezentare grandioasa a puterii de simbol a apei asociata cu arta vizuala. Maestrul german Lucas Cranach cel Batrân (1472-1553) si-a imaginat aceasta miraculoasa putere a apei printr-o uriasa piscina (am spune astazi), în centrul careia strajuieste o fabuloasa fântâna arteziana, alimentata de un izvor secret al zeilor. Cu acest prilej artistic, Cranach lanseaza în pictura si celebrul motiv al „femeii la baie”, care va face epoca abia în secolul XIX. În secolul care a urmat decoperirii Americii, aceasta „Fântâna a tineretii” chiar a fost cautata pe Noul Continent de catre exploratori, asa cum alchimistii cautau piatra filosofala sau elixirul vietii. În statul american Florida chiar exista astazi Parcul National al Fântânii tineretii.
Perioada de glorie a transformarii unei fântâni în pretext pentru marea arta a fost barocul italian. Impunatoare grupuri statuare, de inspiratie mitologica în principal, au aparut la Roma, dar si în alte capitale europene. Nume precum cel al lui Gian Lorenzo Bernini (1598-1680) – de exemplu – va ramâne vesnic legat de fântânile decorative ale cetatii Eterne.
Arta si miscarea flui-dului au si alte exemple uluitoare, care au însa statut de exceptie. Astfel, sculptorul american Alexander Calder (1898-1976) a realizat la Barcelona, în 1937, unica Fântâna cu mercur din lume (în memoria minerilor din Almaden), expusa în cutie de sticla din cauza toxicitatii metalului fluid. La rândul sau, designerul Gene Moore (1910-1998), celebrul decorator al vitrinelor Tiffany’s din New York, a avut ideea sa realizeze o fântâna cu… gin, ornata cu diamante – în perioada unei mari secete de pe coasta de est a SUA. Ironicul artist a avertizat trecatorii: „ Aici nu curge scumpa apa a New York-ului. Este gin!” Actualmente, cel mai înalt jet de apa din lume este asigurat la „Fântâna regelui Fahd” din Arabia Saudita, în localitatea Jeddah. Apa tâsneste pâna la 312 metri înaltime.
PAUL IOAN
Comentarii