A fost o performanta dificila, aproape incredibila: un grup de navigatori din Insula Pastelui, situata în Pacificul de Sud, au construit câteva canoe cu coca dubla si cu vele pentru a porni apoi într-o calatorie care a traversat cel mai mare ocean al planetei noastre si care s-a încheiat la o distanta de peste 7.100 de kilometri, în Hawaii, singura insula polineziana din emisfera nordica.
Însa acea odisee oceanica din urma cu mai multe multe secole nu a fost un mit. Un studiu genetic a stabilit ca nativii din Hawaii sunt cei mai apropiati oameni din punct de vedere genetic de locuitorii Insulei Pastelui, cunoscuta si sub numele de Rapa Nui.
„Folosind genomuri complete, algoritmii nostri pot identifica secventele de ADN care coincid perfect între indivizi de pe insule diferite – o mostenire de la stramosi comuni. Pe baza acestor date, putem sa reconstituim arborii genealogici ai locuitorilor de pe insule”, a explicat Alexander Ioannidis, un genetician specializat în biologie computerizata la Universitatea Stanford. Rezultatele indica faptul ca o populatie fondatoare, provenita din Insula Pastelui, a ajuns în Hawaii, fiind primul grup de oameni care s-au stabilit pe acel lant de insule vulcanice cu vegetatie luxurianta.
Datele au aratat ca oamenii care s-au stabilit în Insula Pastelui au sosit acolo în secolul al XIII-lea, venind de pe insula Mangareva din Polinezia Franceza – aflata la o distanta de peste 2.500 de kilometri – si ca o parte dintre ei au plecat ulterior spre Hawaii. Cele doua calatorii au avut loc, cel mai probabil, în acelasi secol, informeaza Reuters/Agerpres.
„Am analizat segmente comune de ADN, variatii genetice si mii de arbori genealogici reconstruiti. În 61% dintre acei arbori, populatiile din Hawaii si Rapa Nui au aparut asociate. Am verificat rezultatele prin patru metode diferite, deoarece, sincer, am ramas uluiti si, la început, nu ne venea sa credem”, a declarat Keolu Fox, specialist în genomica umana la Universitatea California din San Diego si coautor-senior al studiului.
„În canoele lor, au luat cu ei plante de care aveau nevoie pe insula pe care urmau sa se stabileasca – printre care banane, taro si cartofi dulci –, precum si animale, cum ar fi gainile. Se crede ca polinezienii porneau în astfel de calatorii, traversând mii de kilometri pe ocean, pentru a descoperi noi insule bogate în resurse si terenuri pe care sa se stabileasca”, a explicat Alexander Ioannidis.
Cercetatorii au reconstituit aceste calatorii din trecutul îndepartat pe baza unor date genetice care dezvaluie gradul de înrudire dintre populatiile actuale de pe diverse insule polineziene, analizând ADN-ul de la peste 1.000 de polinezieni.
Printre acestia s-au numarat 317 hawaiieni nativi, 12 locuitori din Rapa Nui si 8 din Mangareva, precum si persoane din arhipelagurile Societatii, Tuamotu, Marchize, Australe, Samoa si Tonga.
Datele genetice au aratat ca, pentru hawaiienii nativi, ascendenta provenita din Mangareva era depasita doar de cea provenita de pe Insula Pastelui.
Hawaiienii nativi si locuitorii Insulei Pastelui împartasesc multe trasaturi culturale specifice polinezienilor din est, inclusiv o limba austroneziana similara si obiceiuri alimentare asemanatoare. Cercetatorii atribuie aceste traversari oceanice monumentale unei populatii de navigatori de exceptie, pe care o numesc „Holomoana Nui” – o expresie hawaiiana care înseamna „mari calatori pe ocean” – în conditiile în care Hawaii a fost ultima destinatie în care reprezentantii sai au ajuns.
Ei au reprezentat cea mai importanta comunitate de navigatori din istoria omenirii, potrivit lui Keolu Fox, care este un hawaiian nativ.
„Polinezienii explorau si populau Pacificul cu secole înainte ca europenii sa înceapa celebrele lor calatorii de descoperire. Poate ca este momentul sa ne gândim mai bine la cei pe care îi numim exploratori”, a declarat Keolu Fox.
Folosind date genetice, cercetatorii au urmarit anterior modul în care navigatorii polinezieni au ajuns pe o succesiune de insule, de-a lungul unei perioade de mai multe secole, într-una dintre cele mai impresionante actiuni de colonizare din istoria omenirii, însa acel studiu i-a urmarit doar pâna la Insula Pastelui.
Noul studiu a inclus o analiza genomica detaliata a unor persoane din Tahiti, una dintre Insulele Societatii si locul pentru care cercetatorii au dispus de cele mai multe genomuri.
Ei au reusit sa estimeze dimensiunea generatiei fondatoare si momentul în care a trait aceasta: aproximativ 800 de persoane au ajuns în Tahiti în jurul anului 1070.
NICUSOR DINCA
Comentarii