Recent, Editura Humanitas Fiction a lansat romanul Naufragii scris de Akira Yoshimura, unul dintre cei mai importanti prozatori niponi din a doua jumatate a secolului XX. Scris în virtutea unei fascinante traditii literare, romanul Naufragii pune în scena o drama cu reverberatii mitice, al carei resort consta în suspendarea moralitatii. „Yukio Mishima spunea adesea ca Akira Yoshimura este cel mai bun scriitor dintre noi toti”, spunea odata Setsuko Tsumura. Inspirat dintr-o veche legenda, romanul al carui narator este Isaku, un copil de noua ani, ne poarta în mijlocul unei comunitati izolate, încremenita în traditii, al carei ritm este dictat de succesiunea anotimpurilor.
Ni se înfatiseaza o lume a pauperitatii, unde oamenii de la marginea marii se îndeletnicesc cu pescuitul, fac sare, pentru a o vinde în alte sate în schimbul cerealelor, se îndragostesc si cad prada geloziei, ducând o viata apasatoare, peste care pluteste mereu nelinistea asteptarii. Însa traditia de a atrage prin focurile întrebuintate la facutul sarii vapoarele comerciale, o-fune-sama, ne dezvaluie violenta primitiva a comunitatii care, desi crede în perpetuarea sufletelor celor morti, este obligata sa ucida pentru a supravietui.
Pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu opera scriitorului nipon, iata câteva date bio-bibliografice: Akira Yoshimura s-a nascut la Tokyo în 1927 si a murit în 2006 la Mitaka. Este autorul a peste douazeci de romane, culegeri de povestiri si eseuri. Multipremiat pentru romanele si povestirile sale, majoritatea bestselleruri în Japonia, Akira Yoshimura se inspira din vechile legende, din istoria recenta a Japoniei, din cotidian. Temele recurente care apar sunt libertatea, vinovatia, supravietuirea sau inadaptarea. Printre operele sale cele mai cunoscute se numara Supliciul unei adolescente, 1959, Surâsul pietrelor, 1962, Calatorie spre stele, 1966, Razboiul vremurilor îndepartate, 1978, Naufragii, 1982 etc. În 1997 a devenit membru al Academiei de Arta din Japonia, al carei Premiu pentru literatura i se decernase în 1987, iar în 2006 i s-a conferit Ordinul Soarelui Rasare.
Iata si un scurt fragment din romanul Naufragii, în traducerea din japoneza a Florentinei Toma: Odata ajuns pe cararea ce ducea catre sat, o femeie ce purta o palarie ascutita de paie iesi din casa familiei îndoliate si îl ajuta sa traga de lemn. Isaku deschise usa din scânduri a casei si împreuna cu femeia îl trasera înauntru. Îl lasara pe pamânt, unde zaceau, unele peste altele, mai multe lemne adunate din mare. Isaku îsi desfacu snurul palariei de paie, se aseza pe lemne si arunca o privire în casa. Cel care murise, un barbat de peste cincizeci de ani, pe nume Kinzo, nu purta decât o pânza înfasurata în jurul coapselor. De când cazuse la pat, îsi pierduse pofta de mâncare, iar în ultimele zile de viata familia îi daduse doar apa. Nici o familie nu dadea de mâncare celor care nu mai aveau mult de trait. Înainte de a întepeni, mortii erau strâns legati cu o sfoara, cu genunchii îndoiti la piept, sprijiniti de un stâlp, în sezut, apoi urmau sa fie pusi în cosciuge în aceeasi pozitie. Oasele îi ieseau prin piele, iar stomacul era neobisnuit de umflat, de parca ar fi suferit de o boala cronica.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii