O stire transmisa de Agerpres ne anunta ca filmul lui Andrei Gruzsniczki, Dupa 40 de zile, cel de-al patrulea lungmetraj al regizorului, a fost inclus in competitia oficiala a celei de-a XI-a editii a Festivalului International de Film de la Beijing, care se va desfasura in perioada 14-21 august. Iata ca un film romanesc sparge barierele geografice si ajunge in China. Promitator.
Nu ne putem lauda cu multe filme de calitate, Filantropica realizat in 2002 de Nae Caranfil, cu stele precum Mircea Diaconu si Gheorghe Dinica este un exemplu de exceptie, in rest, filme de divertisment ieftin si subtiri aburi ideologici. Fara sa-l fi vazut, Dupa 40 de zile pare sa fie un film care iese din acest cerc larg si firav. De ce ma arat asa de entuziast? Poate pentru ca are datele de a fi un film tulburator. Literare, culturale. Insusi titlu trimite la teme literare mai profunde decat anecdoticul cotidian. Dupa 40 de zile are o semnificatie profunda in credinta ortodoxa, pentru ca este perioada in care sufletul celui disparut din viata calatoreste in Iad si in Rai. Iar dupa 40 de zile, el isi gaseste locul in care isi va trai vesnicia. Ei bine, in aceasta cheie profunda ma trimite titlul, dar si povestea filmului.
Pentru ca este vorba despre „Emil si Titi, doi prieteni de o viata care se confrunta cu o situatie iesita din comun dupa moartea Smarandei, sotia lui Emil. Povestea incepe la parastasul de 40 de zile al Smarandei, undeva intr-o comuna din Oltenia”, nimic neobisnuit, numai ca dupa trecerea celor 40 de zile de la deces, Smaranda apare in casa lui Titi, nu a sotului. „Prietenia de-a lungul vietii lui Emil si Titi este pusa in pericol cand Smaranda, sotia lui Emil, se muta la casa lui Titi, la 40 de zile dupa inmormantarea ei”, scrie IMDB.
Ideea este foarte interesanta, as spune chiar umana, daca n-ar fi imposibila, literar vorbind. Iar din punct de vedere cinematografic se inscrie in tema filmelor in care fiinta decedata apare si este vazuta si auzita doar de fiinta draga ei. E un fel de imposibil plauzibil tulburator, un exemplu din aceasta categorie fiind filmul din 1998, Meet Joe Black, cu Brad Pitt, Anthony Hopkins si Claire Forlani in rolurile principale.
In Dupa 40 de zile este vorba despre „o poveste de iubire si drama unei prietenii. Este o poveste care vorbeste, cu nuante de umor negru si mister, despre lupta pe care fiecare trebuie s-o duca pentru a-l intelege si accepta pe celalalt, intr-o prietenie sau intr-o poveste de iubire”.
In comparatie cu Filantropica, distributia filmului lui Andrei Gruzsniczki nu are pe afis nici „un nume mare”. Apar Mircea Andreescu, Valer Dellakeza, Gabriel Spahiu, Marian Negrescu, Simona Urs, Stefan Mirea, Valeriu Bazu si Eugen Titu.
Absolvent al Universitatii de Teatru si Film din Bucuresti in 1994, Andrei Gruzsniczki a fost regizor secund al lui Lucian Pintilie.
A debutat cu „Cealalta Irina”, a urmat al doilea lungmetraj al lui, „Quod Erat Demonstrandum (Q.E.D.)”, iar „Zavera” a fost cel de-al treilea lungmetraj al regizorului, care a avut premiera mondiala in noiembrie 2019, in competitia Festivalului International de la Cairo. „Dupa 40 de zile” a fost filmat in primavara anului 2019 si finalizat la sfarsitul anului 2020.
Dupa 40 de zile a avut premiera mondiala in luna aprilie, in cadrul celei de-a 43-a editii a Festivalului International de Film de la Moscova, iar avanpremierele nationale au loc la Cluj-Napoca pe 29 si 30 iulie iar cea de la Iasi va fi prezentata pe 14 august.
Desi pe marele ecrane din Romania, filmul va rula ince-pand din 20 august, nu cred ca voi ajunge in vreo sala de cinematograf sa-l vad. Ramane doar curiozitatea ludica de a afla daca asteptarile mele entuziaste sunt confirmate sau, dimpotriva, infirmate.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii