1) Colesterolul rezervorul de rugina arteriala

          Excesul de colesterol duce la astuparea progresiva a arterelor vitale care hranesc inima, proces numit ateroscleroza. Majoritatea infarctelor sunt legate de existenta placilor ateromatose – un fel de „rugina” arteriala, formata îndeosebi din colesterol si grasime.

          Excesul de colesterol duce la astuparea progresiva a arterelor vitale care hranesc inima, proces numit ateroscleroza. Majoritatea infarctelor sunt legate de existenta placilor ateromatose – un fel de „rugina” arteriala, formata îndeosebi din colesterol si grasime. Aceste placi seamana cu peticele aplicate pe camerele rotilor automobilelor si sunt o expresie a raspunsului organismului fata de zonele lezate ale peretilor arteriali. Ca reactie la persistenta acestei iritatii timp de ani la rând, placa se mareste, în efortul de a proteja zona respectiva. Dar aceasta se face cu pretul strangularii în cele din urma a fluxului sangvin, mergând pâna la astuparea totala a canalului arterial.
          Când nivelul colesterolului sangvin este sub 160 mg%, leziunea arteriala primara se vindeca de obicei destul de repede, iar cicatricele sunt mici. Când nivelul colesterolului depaseste 200 mg, colesterolul începe sa se depuna cu mai mare usurinta si sa se infiltreze în peretii arteriali, determinând îngrosarea si rigidizarea lor, îngustarea canalului si formarea placilor de aterom. Studii populationale de mare anvergura au dovedit faptul ca nivelul colesterolului sangvin constituie cel mai sigur factor de predictie al obstructiei arteriale prin formarea de placi ateromatoase. Cercetarile au ajuns la concluzia ca aceasta nu este o boala genetica, ci una care tine de modul de viata. S-a constatat, de exemplu, ca emigrantii care au parasit cultura lor de bastina, bazata pe obiceiuri alimentare simple, si care s-au stabilit într-o cultura de tip occidental, preluând excesele alimentare ale acesteia, au înregistrat peste un timp niveluri crescute spectaculos ale colesterolului, ajungând sa se îmbolnaveasca de boli cardiovasculare aproape necunoscute lor.
          
          2) Sarea si secretele ei
          
          Ca sa functioneze normal, organismul uman are, fara îndoiala, nevoie, pe lânga alte elemente chimice, si de sodiu (Na). Acesta este prezent în sarea de bucatarie (clorura de sodiu) pe care noi o adaugam alimentelor „ca sa le dam un gust mai bun”, dar ceea ce în mod curent omul pierde din vedere este ca majoritatea alimentelor contin la rândul lor o cantitate mai mare sau mai mica de sodiu, adica asa-numita „sare ascunsa”. Un gram de sodiu este cuprins în 2,5 grame de sare de bucatarie. Nevoile maxime zilnice de sodiu ale unui adult activ sunt de 1-2 grame, adica de 2,5-5 grame de sare. Câta sare consumam însa zilnic, în conditiile traditiilor si obiceiurilor noastre alimentare? Între 10 si 30 grame de sare de bucatarie, adica 4-12 grame de sodiu! De unde provine aceasta cantitate ce pare exagerata? O treime este prezenta în pâine, a doua treime în alimentele aparent „nu prea sarate” sau „total nesarate” (lapte si derivatele lui, carne si mezeluri, chiar legume si zarzavaturi) si, nu în ultimul rând din sarea de bucatarie (inclusiv vegeta, delikat etc.) pe care o adaugam în mâncare. Deprinderea proasta de a mânca prea sarat se transmite din generatie în generatie, începe deci înca din copilarie, seamana cu o mostenire biologica. Din pacate, obiceiul de a mânca alimente suprasarate prezinta un risc major pentru sanatate, în primul rând prin cresterea presiunii sângelui prin artere, fenomen care în majoritatea cazurilor dupa 40 de ani îsi spune cuvântul prin instalarea hipertensiunii arteriale si a altor forme de boli de inima.
          
          3) Alcoolul sau cum ia el mintile organismului
          
          Actionând asemenea unui sedativ, alcoolul etilic (din bauturile alcoolice) are drept consecinta imediata, dupa ce este consumat, scaderea activitatii sistemului nervos central. Senzatia de relaxare si de calmare indusa de alcool celor mai multor persoane se explica tocmai prin reducerea activitatii centrilor cerebrali de control. Într-o prima faza, alcoolul afecteaza centrii gândirii, emotiilor si ai ratiunii. Când cantitatea consumata creste, sunt afectate si limbajul, coordonarea musculara si capacitatea de a ramâne în starea de veghe (apare senzatia de somn).În cantitati excesive, alcoolul se transforma deja într-o otrava cu potential letal, deoarece poate cauza coma alcoolica si disfunctia severa a centrilor vitali cerebrali. Deloc de neglijat este faptul ca ingestia excesiva de alcool, zilnica, pe termen lung, afecteaza grav ficatul, pancreasul si sistemul nervos. Efectele toxice ale alcoolului depind de concentratia acestuia în sânge. Bunaoara, pentru o persoana care nu consuma alcool în mod regulat, e suficient sa aiba o concentratie a alcoolului în sânge doar putin mai mare de 100 mg/dl (miligrame de alcool per decilitru de sânge) pentru a fi deja intoxicata si pentru a prezenta dificultati de vorbire, gândire si mers. Pe masura ce valoarea concentratiei alcoolului în sânge este mai mare, confuzia poate evolua spre starea de lesin si chiar de coma.