Maladia Alzheimer este o suferinta ampla, avand conotatii si implicatii foarte complexe. Se stie ca nu exista un tratament care sa vindece si sa stopeze dezvoltarea leziunilor cerebrale, insa anumite medicamente si terapii pot incetini evolutia bolii si in acelasi timp sa amelioreze calitatea vietii pacientilor. Medicatia specifica acestei maladii aduce un beneficiu modest, dar semnificativ. Doua linii importante de tratament medicamentos (recomandate, evident, numai de medici) permit o atenuare a simptomelor cognitive, intarzierea agravarii acestora, "amanarea" pierderii autonomiei bolnavului si diminuarea tulburarilor de comportament, cu o eficacitate mai mare sau mai mica in functie de nivelul de evolutie a afectiunii.
Din diverse motive, numai circa o treime din bolnavi beneficiaza de aceasta medicatie, care trebuie initiata de specialisti (geriatru, psihiatru, neurolog). Ulterior, tratamentul poate fi reinnoit de medicul curant, cu mentiunea importanta ca vorbim despre un tratament adaptat fiecarui caz. De asemenea, medicamentele trebuie luate regulat, in caz contrar putand antrena efecte secundare negative. Totodata, putem vorbi despre tratarea afectiunilor asociate: in cazul observarii unor tulburari de comportament, medicul poate propune antidepresive, neuroleptice sau antipsihotice (atunci cand apar halucinatiile).
Abordarea non-medicamentoasa a bolii este deosebit de importanta in toate cazurile, ea presupunand o implicare mai complexa in viata pacientului, inclusiv din partea familiei. Indispensabila pentru cei afectati de Alzheimer este consultatia unui ortofonist, referitoare la reeducarea limbajului. Aceasta permite intretinerea memoriei bolnavului, o mai buna capacitate de comunicare, stimularea functiilor intelectuale si franarea evolutiilor manifestarilor specifice bolii.
Ergoterapia ajuta la conservarea sau reinvatarea gesturilor vietii cotidiene, bolnavul poate deveni mai autonom, dar ajuta si anturajul sa ii permita acestuia un maximum de mentinere a autonomiei. Modificarile si amenajarile mediului de existenta a bolnavului sunt indispensabile, favorizand: reducerea tulburarilor de comportament, diminuarea angoasei provocate de boala, ameliorarea vietii pacientului si a sprijinitorilor lui, diminuarea tulburarilor de somn, instalarea unor sisteme de protectie a deschiderii usilor si ferestrelor, utilizarea in spatiul respectiv a unor "ajutoare de memorie" externe (calendar, ceas de perete, afisaje etc.), instalarea unui balizaj luminos, plasarea veiozelor intre pat si toaleta, utilizarea de pancarte etc., eliminarea covoarelor si a oricaror alte obiecte care l-ar putea deranja pe bolnav.
Gerontotehnologia se refera la crearea de unelte in serviciul varstnicilor si poate oferi o larga paleta tehnologica in masura sa le permita acestora sa se deplaseze, sa comunice, sa se ingrijeasca, sa-si contacteze anturajul, sa evite accidentele, sa-si faca tratamentul. Astfel, gerontotehnologia permite protejarea familiei, securizarea locuintei si ajutorarea bolnavului: lampa care se aprinde singura cand intunericul incepe sa se instaleze, daca e posibil, viziofonul pentru intrarea in contact cu persoana varstnica la receptionarea unei alerte din partea echipei de teleasistenta.
Exista si alte tehnologii, in stadiu de prototip: deambulatorul inteligent (ajuta bolnavul sa se ridice si compenseaza pierderile de echilibru), distribuitorul de medicamente, "captatoarele de sete" s.a. Mai departe: expunerea bolnavului la o lumina vie poate ameliora tulburarile de comportament si pe cele de somn; kinetoterapia favorizeaza mentinerea si imbunatatirea starii fizice a pacientului, precum si intarzierea efectelor dependentei si handicapurilor legate de imbatranirea dementiala; psihomotricitatea presupune adaptarea sportului fizic la specificul bolnavului (permite si intarzierea agravarii dependentei); muzica si cantatul stimuleaza zonele cerebrale legate de atentie, memorie, functiile motrice si tratarea emotiilor; gradinaritul reduce comportamentele inadaptate, amelioreaza umorile si calitatea vietii bolnavilor; animalele domestice stimuleaza bolnavii – de exemplu, cainii si pisicile.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii