Istoria maritima europeana este presarata cu personaje îndraznete, dar putine sunt atât de pitoresti si de apreciate în culturile nordice precum Peter Tordenskjold, eroul naval al regatului
danezo-norvegian din timpul Razboiului Nordic.
Desi numele sau poate suna necunoscut în multe colturi ale lumii, în Danemarca si Norvegia el este echivalentul lui Nelson pentru britanici sau al lui John Paul Jones pentru americani.
Nascut în octombrie 1690 în Trondheim, pe atunci parte a regatului unit Danemarca-Norvegia, Peter Jansen Wessel – nume purtat pâna în 1716, când a primit supranumele Tordenskjold („Scut de tunet”) – a crescut într-o familie înstarita. Era al zecelea copil al unui negustor prosper si membru al consiliului orasului, însa statutul social nu l-a împiedicat sa fie un baiat rebel, vesnic pus pe sotii si mereu în conflict cu autoritatea.
Spiritul sau aventuros s-a manifestat devreme: la doar 14 ani a fugit de acasa ascuns pe o corabie, ajungând la Copenhaga, unde a încercat – fara succes – sa fie admis la academia navala. În schimb, a gasit un protector în capelanul regal, care l-a ajutat sa se îmbarce pe o nava comerciala spre Indiile de Vest.
Anii petrecuti pe rutele comerciale dintre Africa, Caraibe si Danemarca l-au format ca marinar. În 1709 a fost admis la academie, iar doi ani mai târziu devenea sublocotenent si era deja implicat în razboiul împotriva Suediei. Aici talentul sau nu a trecut neobservat: a câstigat încrederea amiralului norvegian Valdemar Lovendal, care i-a oferit comanda unei mici nave. Popularitatea sa a crescut rapid, odata cu nemultumirea superiorilor, care vedeau în el mai degraba un aventurier periculos decât un ofiter disciplinat. Totusi, reusitele sale au contat mai mult decât criticile.
În ciuda rezistentei din cadrul amiralitatii, Wessel a primit comanda fregatei Lovendals Galej în 1712 si a continuat sa loveasca neîncetat transporturile suedeze. Unul dintre cele mai celebre episoade ale carierei sale – si motivul pentru care el a devenit legenda – a avut loc în 1714.
Navigând sub pavilion fals, Wessel a întâlnit fregata britano-suedeza De Olbing Galley. A urmat un duel naval istovitor, care s-a întins pe parcursul a doua zile. Ambele nave au fost grav avariate, iar Wessel a ramas fara munitie. Într-un gest uluitor, a trimis o barca sub steag alb catre adversar.
Capitanul englez Bactmann a presupus ca vine sa negocieze capitularea, însa Wessel i-a cerut, cu o politete desavârsita, un împrumut de praf de pusca si ghiulele pentru a continua batalia.
Desigur, cererea i-a fost refuzata, dar cei doi comandanti au schimbat un toast si cuvinte de apreciere înainte de a se re-trage. Când vestea a ajuns la regele Frederic al IV-lea, Wessel a fost trimis în fata curtii martiale pentru imprudenta.
Totusi a fost achitat rapid, invocând cu succes codul naval, care obliga la urmarirea inamicului indiferent de circumstante. Drept rasplata pentru îndrazneala sa, regele l-a promovat capitan.
În 1716 a câstigat gloria suprema prin distrugerea flotei de aprovizionare suedeze din Dynekilen, actiune care a for-tat ridicarea asediului asupra fortaretei Fredrikshald. Pentru faptele sale, a fost avansat în mod repetat, ajungând viceamiral în 1719.
A fost judecat din nou pentru imprudenta, dar achitat si mai apoi promovat, pe baza eficientei sale incontestabile. În 1719, printr-o stratagema ingenioasa, a reusit sa captureze cea mai mare parte a escadrei suedeze de la Göteborg, convingând-o sa se predea pe motiv ca el dispunea de forte net superioare – ceea ce era o mare minciuna.
Cariera sa uimitoare s-a încheiat însa brusc în 1720, nu pe mare, ci pe uscat, într-un duel absurd în apropiere de Hanovra. La doar 30 de ani, eroul nordic a murit în circumstante tragice si lipsite de glorie militara.
GABRIEL TUDOR
Comentarii