De obicei, atunci cand se refera la genii ale Renasterii, contemporanii nostri se gandesc mai ales la Leonardo da Vinci, artistul italian fiind reprezentativ pentru cultura si stiinta acelei epoci, prin implicarea lui profunda in cele mai diverse domenii, de la pictura si arhitectura pana la fizica si anatomie. Da Vinci a vrut sa cunoasca totul si nu oricum, ci sa cunoasca la perfectie. Dar el nu a fost singurul care a dorit acest lucru, caci, la un secol distanta, un alt erudit avea pretentia sa stie tot ce se intampla sub Soare. Un personaj la fel de misterios ca ursuzul Leonardo si mai putin cunoscut decat acesta, pe nume Athanasius Kircher.
Astazi nu stim nici macar anul nasterii lui Kircher – el insusi ridica din umeri daca era intrebat cand se nascuse. A venit pe lume in orasul Geisa (actualmente Hesse), in Germania si provenea din familia unui negustor scapatat. Cel mai mic dintre noua frati, Athanasius si-a uimit dascalii, inca de mic, prin inteligenta sa neobisnuita. Atasandu-se de un rabin, i-a cerut sa-l invete ebraica, limba ce i-a starnit curiozitatea si pe care si-a insusit-o rapid, in paralel cu cunostintele dobandite la scoala. Dupa ce a studiat teologia si filosofia la Paderborn, a fugit la Köln, in 1622, de teama protestantilor – el urmase colegiul catolic iezuit de la Fulda. A fost o calatorie aventuroasa si de multe ori viata lui a fost in pericol, de fiecare data insa fiind salvat in mod miraculos.
Asa s-a intamplat atunci cand, traversand Rinul inghetat, gheata s-a spart sub el si a fost scos din apa de un localnic care taia lemne pe mal, sau cand, prins de soldatii protestanti, a fost la un pas de a fi spanzurat, dar a scapat dupa ce le-a vorbit convingator despre superioritatea doctrinei lui Luther, pe care de fapt o detesta. La Heiligenstadt s-a specializat in ebraica si araba si a dobandit o pasiune pentru matematici. Tot aici, cu prilejul vizitei printului elector de Mainz a pus la cale un foc de artificii si o scena rotativa, dovada ca inca de foarte tanar a fost pasionat de mecanica. Devenit profesor de matematica la Universitatea Wurzburg, incepe sa se intereseze de hieroglifele egiptene, aratand ca este o legatura intre acestea si scrierea coptica, inca folosita in Egipt.
Cat de lunga era Arca lui Noe?
Ajuns la Roma, din ordinul imparatului german, se va stabili pentru tot restul vietii in Cetatea Eterna, predand la Collegio Romano, inainte de a se dedica pe deplin cercetarii. Nimeni pana la Kircher, nici macar da Vinci, nu a cuprins, in studiile sale, o gama atat de larga de domenii. Practic, nimic din ce inseamna cunoastere n-a scapat atentiei si curiozitatii neostoite a acestui personaj remarcabil. Iar vastele sale cunostinte il indemnau sa faca apropieri bizare intre domenii. Vorbind despre magneti, de pilda, el face trimiteri la gravitatie dar si la iubire, presupunand ca exista o atractie energetica intre anumite persoane – doctrina ce va fi repusa pe tapet de catre parapsihologi, sub forma „biomagnetismului energetic” abia dupa cateva secole.
Preocupat de egiptologie, dornic de a descifra limbajul faraonilor, el a ajuns in aceasta privinta la o serie de concluzii ce-l vor ajuta mai taziu pe Champollion sa gaseasca in sfarsit cheia traducerii hieroglifelor. Totodata, el s-a aratat preocupat de intelepciunea orientala, mai ales de vechea civilizatie chineza, despre care atunci in Europa nu se stia mai nimic. Spre deosebire de contemporanii sai, care priveau China ca pe o civilizatie barbara, demna de a fi subjugata si eliminata, el o considera un „fiu ratacitor care avea sa se intoarca la casa tatalui sau” – civilizatia clasica europeana. O lucrare ciudata a lui se refera la Arca lui Noe; dupa ce calculeaza cam cate specii de animale ar fi putut incapea la bordul ei, Kircher calculeaza dimensiunile legendarei corabii si incearca sa-i reconstituie traseul, fiind de parere ca nava naufragiase pe muntele Ararat.
Pianul cu pisici
Tot el va avea primul ideea unui limbaj universal – viitorul esperanto – care sa ajute oamenii de pretutindeni sa se inteleaga mai usor intre ei. In timpul unei vizite facute la Napoli, asista la o eruptie minora a Vezuviului si, macinat de curiozitate, coboara in craterul vulcanului. Din nou se afla in pericol de moarte, dar scapa teafar, fugind la timp din calea lavei pe cale sa izbucneasca la suprafata. Cu acest prilej, emite ipoteza ca maruntaiele planetei se afla intr-o continua framantare si astfel isi explica si producerea cutremurelor, care mai erau inca atribuite, chiar si de savantii acelei epoci, vointei zeilor. Mai mult, descoperind oase fosilizate, sustine ca nu sunt pur si simplu pietre, ci ramasite pamantesti ale unor creaturi monstruoase – el le numea „balauri” care ar fi stapanit candva Pamantul. Eronat, Kircher credea chiar ca anumite oase de dinozaur ar fi fost de fapt ale rasei de uriasi despre care se amintea in Biblie.
Dar poate cel mai mare merit al lui Kircher a fost implicarea lui in studiul bolilor. Folosind un microscop, pentru a studia sangele bolnavilor de ciuma, el prezinta teoria ca boala este provocata de „viermisorii” pe care ii observase aici. O concluzie corecta, desi mult mai probabil el observase celulele rosii sau albe decat virusul care provoaca maladia, Yersinia pestis. Intelegand ca epidemiile pot fi stopate prin impiedicarea raspandirii „viermisorilor”, el propune masuri igienice, carantina si purtarea de masti, pentru a evita inhalarea germenilor. Nu putem incheia fara a mentiona si pasiunea sa pentru muzica – inventator al unor orgi cu apa si al unor harpe eoliene, Kircher a realizat, ca amuzament, si asa-numitul „catzenklavier” – pianul cu pisici, unde bietele mate, apasate pe coada de pinioane ascutite, mieunau pe diferite tonalitati, starnind amuzamentul auditoriului de atunci si oroarea asociatiilor pentru protectia animalelor din zilele noastre…
GABRIEL TUDOR
Comentarii