Nu incape nici o indoiala ca Alexandru Macedon a fost cel mai mare conducator de osti al antichitatii si cu siguranta una dintre acele personalitati care au schimbat radical cursul istoriei. Ascensiunea lui fulminanta i-a uimit pe contemporani si i-a facut sa creada ca un zeu se pogorase printre ei. Disparitia lui subita si neasteptata a dus la destramarea imperiului cladit, in doar cativa ani, de geniul marelui Alexandru. Au urmat sangeroase inclestari pentru putere, generalii care-si urmasera regele pana la capatul lumii dorind sa acapareze pentru ei cat mai multe cioburi din gloria Macedoneanului…
Odrasla lui Apollo?
De departe, cel care a reusit in cea mai mare masura acest lucru a fost Selecuos, supranumit Nikator – Victoriosul, intemeietor al Imperiului Seleucid si al unei dinastii care va stapani un important fragment din statul creat peste noapte de Alexandru pana la cucerirea romana. Despre originile sale nu se stiu prea multe lucruri. Istoricul Iunianus pretinde ca era fiul lui Antiochus din Orestis, unul dintre generalii lui Filip II al Macedoniei, fiind cam de-o varsta cu Alexandru, poate cu doi ani mai mare – s-ar fi nascut in anul 358 i.Hr. Este posibil ca Antiochus sa fi facut parte din elita nobilimii macedonene, ca si mama lui Seleucos, Laodice. Copil fiind, Seleucos a facut parte din corpul pajilor regali, iar in adolescenta a fost ales sa serveasca din cel ofiteresc, conform traditiei.
Desigur, propaganda ulterioara a pus si nasterea sa sub semnul supranaturalului: daca despre Alexandru s-a spus ca ar fi fost de fapt fiul lui Zeus, Seleucos a fost considerat odrasla zeului Apollo – insasi mama lui, Laodice, l-ar fi instiintat de acest lucru, inaintea plecarii in razboiul cu persii. N-ar fi exclus ca, date fiind moravurile destul de relaxate ale macedonenilor, femeia sa fi avut oarece legaturi cu vreun efeb frumos ca Apollo si Seleucos sa fi fost rodul acestei idile si nu fiul generalului Antiochus. La fel de posibil e ca toata povestea sa fie o inventie menita sa-l puna pe Seleucos pe picior de egalitate cu ilustrul sau suveran si sa-i dea o mai mare legitimitate, ca urmas de drept al lui Alexandru.
Iertat, dupa ce si-a pus pe cap diadema regala
In 334 i.Hr., Seleucos l-a insotit pe Alexandru in Asia, facand parte din statul sau major. Fara indoiala ca a dat dovada de vitejie, intrucat peste sapte ani, la momentul inceperii campaniei in India, il regasim in postul de comandant al detasamentelor de hypaspistai – „scuturile de argint”, un corp de infanteristi de elita care a infruntat elefantii regelui Porus. Adept al politicii de „infratire” cu neamurile cucerite, initiate de Alexandru, in ciuda opozitiei celorlalti generali macedoneni, Seleucos a luat-o cu el in India, drept amanta, pe printesa persana Apama, fiica unui inalt demnitar al lui Darius III, cea care-i va darui un fiu – pe Antiochus, viitorul lui succesor. Seleucos o va lua in casatorie pe Apama abia in 324 i.Hr., in cadrul unei mari ceremonii matriomoniale, desfasurate la Susa si initiate de insusi Alexandru, care s-a insurat atunci cu fiica lui Darius.
Imediat dupa moartea Cuceritorului, ceilalti generali macedoneni si-au repudiat sotiile persane; Seleucos a fost printre singurii care le-au pastrat, dovedind inca o data ca este un continuator al politicii lui Alexandru. Nu incape indoiala ca viteazul general a fost favorizat de Alexandru, cu atat mai mult cu cat, daca este sa dam crezare unei legende, in timpul unei calatorii de placere pe Eufrat, cand regelui i-a cazut, din greseala, diadema, Seleucos s-a aruncat in apa dupa ea si, spre a putea reveni la barca inot si-a pus-o pe cap. Un asemenea gest ar fi dus la executarea imediata a impertinentului, dar Alexandru nici nu s-a atins de generalul sau. Mai tarziu, cand Macedoneanul zacea, cuprins de friguri, Seleucos a dormit in templul zeului Serapis, rugandu-se pentru sanatatea suveranului sau. In acest context, zvonurile aparute ulterior, potrivit carora Seleucos ar fi fost implicat in asasinarea lui Alexandru par absurde si fara indoiala ca au fost lansate de rivalii sai, spre a-l denigra.
„Carpind” imperiul lui Alexandru
Moartea brusca a lui Alexandru a dezlegat cainii razboiului si curand generalii sai s-au aruncat unii asupra altora, spre a smulge puterea. Perdiccas, regentul desemnat, a fost asasinat curand si imperiul a fost impartit intre Seleucos, Antipater, Ptolemeu, Casandru si Antigonus, Seleucos primind Babilonul, „perla Imperiului”. Totusi, in ciuda faptului ca fusese rasplatit cu cea mai bogata regiune, Seleucos nu avea puterea militara a lui Antipater, cel mai influent dintre diadohi. Moartea lui Antipater va reprezenta insa prilejul asteptat de toti ceilalti diadohi, dornici fiecare sa acapareze puterea suprema.
Au urmat lupte fratricide, in care adesea adversarii de azi erau maine aliati pentru a incerca sa se asasineze, la vreun ospat, peste alte cateva zile. Alungat din Babilon de Antigonus, Seleucos a fost ajutat sa-l recucereasca de trupele trimise de Ptolemeu, satrapul Egiptului si intemeietor al dinastiei ce-i va purta numele – si a carei ultima reprezentanta va fi ispititoarea Cleopatra. Razboiul pentru Babilon s-a incheiat cu victoria lui Seleucos si dupa triumf, noul stapan a intemeiat, dupa modelul celorlalti diadohi, un oras purtandu-i numele – Seleucia, pe malurile Tigrului. Prin iscusinta militara, viclenie si intrigi diplomatice, Seleucos a reusit curand sa refaca o mare parte din imperiul lui Alexandru, cucerind Mesopotamia, Armenia, Cappadocia, Persia, Parthia, Bactria, Arabia, Hyrcania si alte regiuni. Dornic sa paseasca pe urmele marelui sau idol, a atacat India, fiind insa invins de temutul rege Chandragupta Maurya, cu care a ajuns in cele din urma la un compromis.
Un sfarsit nedemn de un rege
Pacea dintre ei a fost confirmata prin casatoria fiicei lui Seleucos, Epigamia, cu unul dintre fiii suveranului indian. Seleucos a trebuit sa cedeze o insemnata parte din teritoriile cucerite, in aceasta parte a imperiului sau, primind in schimb din partea fostului inamic 500 de elefanti de lupta, care se vor dovedi de mare folos in marea lupta de la Ipsus, in care Casandru, Seleucos si Lisimah i-au infruntat pe Antigonus si Demetrius. Invingator, Seleucos s-a aliat ulterior cu Demetrius impotriva lui Ptolemeu, fostul sau binefacator, intrand in conflict, in cele din urma, si cu Lisimah, puternicul rege al Macedoniei, Traciei si Asiei Mici. Intr-o mare batalie, la Corupedium, in 281 i.Hr., Lisimah va fi ucis.
Cu cativa ani in urma murise si Ptolemeu. Seleucos ramanea astfel singurul mare general al lui Alexandru inca in viata. Simtindu-si sfarsitul aproape, se pare ca regele dorea sa lase uriasele sale posesiuni din Asia fiului cel mare, Antiochus, si sa se retraga pe plaiurile natale ale Macedoniei. Dar, in drum spre casa, in septembrie 281 i.Hr., a fost surprins de Ptolemeu Keraunos, urmasul fostului aliat, care nu uitase afrontul adus tatalui sau, si asasinat, langa orasul Lysimachia. O moarte nedemna de unul dintre cei mai viteji oameni ai Antichitatii, care a incercat sa se ridice la inaltimea regelui sau, Alexandru, fara sa aiba insa geniul acestuia…
GABRIEL TUDOR
Comentarii