La sase ani dupa ce Prohibitia intrase în vigoare în SUA, nu doar ca americanii continuau sa bea, ci beau tot mai mult, de la an la an. Cea mai mare parte a spirtoaselor consumate nu provenea însa din contrabanda, ci era alcool produs legal, de catre cele câteva distilerii care aveau permisiunea de a produce alcool industrial, pentru fabrici.
Dar, înainte de a fi transportat, alcoolul era amestecat, din ordinul Departamentului Trezoreriei, cu substante – precum kerosen sau benzina, dar si mercur, iod, formol si cloroform si în special, alcoolul metilic, un produs extrem de toxic – care-l faceau necomestibil. Alcoolul metilic nu avea culoare sau miros specific, în schimb avea un gust similar alcoolului, ceea ce îl facea si mai periculos, pentru ca bautorii nu remarcau nicio diferenta. El producea o betie rapida, urmata, în cel mai bun caz, de o mahmureala groaznica, iar în cel mai rau, de paralizie, orbire sau chiar moarte.
Contrabandistii au abordat însa cu abilitate problema, angajând chimisti pentru a redistila spirtoasele industriale, fapt care îndeparta substantele nocive. Însa acest alcool „re-naturalizat”, nu era total lipsit de toxine – de exemplu, din cele aproape 2 milioane de litri de alcool de contrabanda confiscate la New York în 1926, 98% continuau sa aiba aditivi otravitori. Dar si atunci contrabandistii au gasit o solutie, diluând atât de mult alcoolul încât acesta nu mai era letal. Si totusi, mii de americani au continuat sa moara din cauza otravirii – cel mai cunoscut incident având loc la New York, în Ajunul Craciunului 1926, când aproape o suta de persoane au murit otravite, dupa ce consumasera o „doza” de alcool de provenienta necunoscuta.
În 1927, Departamentul Trezoreriei a luat, la presiunea Ligii Anti-Saloon, puternicul grup de lobby care încurajase si legea prohibitiei, decizia de a cere distileriilor dublarea cantitatii de aditivi toxici din alcoolul industrial. Masura nu a ajutat la nimic: pâna la finele anului, alti 700 de americani murisera otraviti. În total, pâna la abrogarea Prohibitiei, în 1933, 10.000 de cetateni ai SUA au murit din cauza otravirii accidentale cauzate de consumul de alcool aditivat din ordinul guvernului. Iar acest lucru s-a întâmplat nu doar cu stiinta administratiei americane, ci chiar cu binecuvântarea ei. Caci, scrie autorul Edward Behr, în cartea sa, „Prohibitia”, secretarul adjunct al Departamentului Trezoreriei declara ca „daca rezultatul acestor decese cauzate de alcool va fi o America abstinenta, atunci înseamna ca am facut o treaba buna.”
Cei care beau alcool industrial trebuie sa stie ca un asemenea gest înseamna sinucidere si din câte vad mii de oameni prefera înca sa se sinucida decât sa nu mai bea.” Membrii Ligii mergeau chiar si mai departe, cerând sa se scoata de pe etichetele sticlelor de alcool industrial mentiunea „contine substante toxice”, fapt care ar fi dus la un numar si mai mare de decese. În fata valului de indignare stârnit de propunerea lor, ei s-au aparat spunând ca numarul de decese provocat de otraviri era insignifiant prin comparatie cu numarul victimelor facute de alcoolism, înainte de Prohibitie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii