„Pergamentul interogatoriilor”, e un document pastrat in Arhivele Nationale din Paris, de o exceptionala valoare, in care e infatisat sfarsitul brutal al cavalerilor Ordinului Templului, faimosii cruciati din secolul XIV. Iata povestea palpitanta a sfarsitului templierilor si a continutului acestui manuscris care zace in arhive de peste 700 de ani, la care doar cercetatorii autorizati au acces.
Ultimele zile ale templierilor
Un pergament cu o lungime de 30 de metri din file lipite, din piele de vitel, pe care au fost retranscrise in latina, cu un scris marunt, toate interogatoriile la care au fost supusi 30 dintre Cavalerii lui Christos si ai Templului lui Solomon, arestati la Paris din ordinul regelui Philippe cel Frumos.
La capatul fiecarei file a documentului se observa semnatura a 4 notari, pentru ca nimic sa nu fie adaugat sau retractat. Nu s-a procedat la transcrierea integrala si exacta a interogatoriilor ci la minute reformulate, asa cum era obiceiul in acea epoca, de catre ofiterii regelui. Marturii (facute in unele cazuri sub tortura) care s-au derulat intre 19 octombrie si 24 noiembrie 1307 in Templu, in prezenta inchizitorului Frantei.
Pentru a-si salva viata, asa cum li s-a promis, cavalerii si-au asumat toate acuzatiile aduse de anchetatori, in cea mai mare parte inventate, caindu-se atat pentru faptele lor reale cat si pentru cele pretins eretice, dar mai ales fara sa poata reveni asupra declaratiilor, sub amenintarea pedepsei cu moartea. Ancheta s-a desfasurat, dincolo de acuzatii, pe baza unor intrebari de genul: „Il renegi pe Christos? Crucea? Pe Dumnezeu? Pe Fecioara Maria? Pe sfinti? Ai comis acte de sodomie?”. Dupa proces, 400 de cavaleri au fost intemnitati pe viata iar 54 au fost arsi pe rug in 12 mai 1310.
Acest ordin militaro-religios, cel mai puternic din Europa, a fost dizolvat cu putin timp inainte, iar cel mai important reprezentant al sau, Jacques de Molay, a fost condamnat la ardere pe rug dupa ani grei de temnita. Ordinul a fost executat pe mica Insula a Evreilor de pe Sena in 18 martie 1314.
Timp de cinci secole, documentul a fost pastrat in Sfanta Capela din Paris, laolalta cu alte documente regale (manuscrise legate de Ordinul templierilor se afla raspandite in muzee si biblioteci din Paris, München, Barcelona, Praga… Texte in latina sau franceza, despre disciplina monastica, despre regulile de viata zilnica a templierilor, multiple aspecte ale vietii militare etc.).
Efectul surpriza
In 13 octombrie 1307, a fost declansata o operatiune de o amploare neobisnuita pe tot teritoriul regatului Frantei. Toti membrii Ordinului Templului au fost arestati, fara ca acestia sa poata comunica intre ei, pentru a preintampina masiva arestare. Toti cei implicati in aceasta spectaculara operatiune si cei care aveau cunostinta de ea, au primit ordinul de a pastra secretul acesteia cu pretul vietii. Si cum nimeni n-a indraznit sa sufle o vorba, secretul a ramas neatins.
Totul s-a petrecut in conditiile in care Franta se afla intr-o criza monetara si financiara acuta si in care populatia nu-i agrea pe cavalerii templieri pentru ca pierdusera Pamantul Sfant pe care trebuiau sa-l apere, mai ales de mameluci – noii stapani ai Egiptului. Pe de alta parte, stapaneau domenii vaste si erau scutiti de impozite, in timp ce umerii poporului erau cocosati de dari. Dar asta nu era suficient. Regele Frantei, Philippe cel Frumos, care se temea de ei, trebuia sa-i convinga pe oamenii de rand ca templierii erau eretici, ca ignorau obligatiile caritabile, asa cum stabilea Ordinul.
Un blestem eficace
Un cronicar aflat pe Insula Evreilor a notat ultimele cuvinte ale Marelui Maestru, Jacques de Molay, in timp ce era pe rug: „Dumnezeu stie cine a pacatuit si cine nu. Curand, cei care ne-au condamnat la moarte vor fi pedepsiti laolalta cu toti seniorii care au fost impotriva noastra”.
Cuvinte care vor fi considerate blestemul crunt al Templierilor. Dupa 6 luni, regele Frantei avea sa-si gaseasca sfarsitul iar cei 3 fii ai sai, urmasi la tron, vor deceda dupa ce vor prelua domnia unul de la celalalt, in decurs de 15 ani, fara sa lase vreun urmas de sex masculin. Disparitia Capetienilor va fi la originea Razboiului de 100 de ani, declansat de revendicarea tronului Frantei de catre regele englez Eduard al III-lea, nepotul lui Philippe cel Frumos.
„Resuscitarea” templierilor
Daca disparitia sau incarcerarea cavalerilor nu a marcat spiritele epocii, valul esoteric din secolul XIX a relansat teoriile si a starnit interesul pentru cavalerii cruciadelor.
Mitul acestor victime se va contura incetul cu incetul, mai cu seama pornindu-se de la moartea lui Jacques de Molay. In 1360, un scriitor italian ii consacra un capitol intr-una dintre cartile sale pe baza informatiilor obtinute de la tatal victimei. Apoi, timp de 350 de ani, s-a asternut o liniste deplina. Aproape nimeni n-a mai vorbit despre templieri. In secolul XVIII, istoria acestora va fi actualizata. Voltaire, de pilda, condamna actele de barbarie care le-au grabit disparitia. Interesul legat de „secretele” Templului se inteteste, in paralel cu organizarea francmasoneriei, o mare parte din membrii acesteia incercand sa innoade legaturi de rudenie cu templierii, referintele la acestia luand forma unui mit si a unui ansamblu de doctrine secrete incepand cu anul 1760.
Dupa 1830 sunt create grupuri de neo-templieri, care vor transmite informatii secrete de la o generatie la alta. Pe de alta parte, o serie de scriitori amplifica mitul vechilor cavaleri ai Ordinului Templului, printre ei figurand Balzac sau Jules Michelet, acesta din urma publicand, in 1850, cartea Procesul templierilor. In acest context, apar si teze elucubrante si grupuri fanatice cum ar fi o organizatie sectara ai carei membri se considerau adevaratii succesori ai templierilor, 16 dintre ei luandu-si viata in 1894.
Azi, in imaginatia colectiva, templierii, indepartati de realitatea istorica, au dobandit o aura de mister, de personaje atractive pentru cinematografie, literatura, fiind asociati unei confrerii razboinice esoterice.
DORIN MARAN
Comentarii