Alegerea lui Barack Obama in functia de presedinte al Statelor Unite a marcat sfarsitul unei lungi si sinuoase calatorii pentru persoanele de culoare din America. O calatorie inceputa acum aproape patru secole, de prima corabie cu sclavi negri care a debarcat in Lumea Noua, in 1619 si continuata cu abolirea sclaviei, de catre Abraham Lincoln si discursurile cerand drepturi civile ale visatorului si carismaticului Martin Luther King. O poveste plina de tragedii si intamplari dramatice dar in care apar, cand si cand, unele episoade stranii, precum cel al idilei dintre Thomas Jefferson, al treilea presedinte al SUA, si Sarah Hemings.
Sarah cea cu vino-ncoa
Multa vreme, numele lui Sarah Hemings nu a fost de gasit in nici o biografie oficiala a lui Jefferson, pentru ca, la epoca respectiva si mai tarziu exegetii marelui politician au refuzat sa abordeze acest subiect tabu din viata lui. Astazi, gratie cercetarilor facute in arhive, personajul Sarah Hemings a devenit cunoscut publicului larg: s-au scris carti, s-a realizat chiar si un film (Jefferson in Paris), unde femeia apare ca personaj principal. Se stie despre ea ca era o mulatra de o frumusete rapitoare, cu pielea foarte deschisa la culoare si un par buclat si negru ca abanosul.
Se imbraca elegant, vorbea fluent limba franceza si, pentru epoca respectiva, era o femeie deosebit de educata. Dar cu toate astea, ramanea o sclava, intrucat, potrivit legilor din statul Virginia, un copil de sclavi deveneau automat si el sclavi si, ca atare, proprietatea stapanului parintilor sai. Desi Jefferson si-a scris cu meticulozitate jurnalul, el nu aminteste nici macar o data despre idila cu Sarah, care a fost, fara indoiala, iubirea vietii sale.
O afacere de familie
Potrivit Annettei Gordon-Reed, o reputata specialista in istoria Statelor Unite si autoare a unei biografii a controversatului personaj, Sarah a fost adusa la conacul lui Jefferson pe cand avea doar cativa ani – viitorul presedinte era pe atunci un barbat in floarea varstei. Tatal ei era probabil John Wayles, stapanul alb al unei plantatii de sclavi iar mama o negresa, sclava, pe nume Elizabeth Hemings.
Asemenea legaturi nu constituiau o raritate, intrucat adesea proprietarii albi isi permiteau asemenea „divertismente”, luandu-si amante de culoare, care dadeau nastere la progenituri cunoscute drept „catari stralucitori” – aluzie la pielea lor mai alba si la faptul ca proveneau dintr-un melanj rasial. Atunci cand Jefferson a devenit amantul lui Sarah, aceasta nu avea mai mult de 16 ani iar politicianul era cu aproape 30 de ani mai mare. Lucrurile se complica daca precizam ca adolescenta era sclava personala a fiicei… albe a lui Wayles, Martha, prin urmare viitoarea sotie a lui Jefferson si ibovnica de culoare a acestuia erau surori vitrege!
Juramant de castitate, respectat pe jumatate…
Jefferson s-a insurat cu Martha Wayles in 1772 si s-au stabilit la Monticello, intr-un conac ce va deveni una dintre cele mai faimoase resedinte private ale Americii. Martha, o frumusete admirata de barbati si invidiata de femei, avea insa o constitutie fragila. Chiar si asa, a nascut de cel putin sase ori, dar majoritatea copiilor au murit la o varsta frageda. In 1782, femeia a dat nastere unei fetite, decedand insa din cauza complicatiilor. Langa patul pe care-si traia ultimele clipe se afla, probabil, si Sarah, sclava tatalui ei si sora ei vitrega; cu limba de moarte, Martha i-a cerut lui Jefferson sa-i jure ca nu se va mai casatori niciodata. Ceea ce sotul, ravasit de durere, i-a jurat.
Dar Thomas Jefferson era pe atunci un barbat in floarea varstei, inalt, chipes si extrem de inteligent si sarmant. Era firesc, asadar, ca femeile sa-i dea tarcoale, prin saloanele mondene ale epocii. Si totusi, el si-a respectat juramantul si nu a mai fost niciodata sotul altei femei. Dupa moartea Marthei, sclavii primiti de la tatal acesteia au devenit proprietatea lui Jefferson care, peste cinci ani, atunci cand va fi numit ambasador al Statelor Unite la Paris o va lua cu el, pe langa alti sclavi si pe cea care deja ii devenise amanta, Sarah Hemings. Abigail Adams, sotia celui mai bun prieten al lui Jefferson, John Adams, care va fi al doilea presedinte americane, a fost prima care a sesizat ca intre amicul de familie si ispititoarea adolescenta exista o idila si de aceea a facut tot posibilul sa impiedice plecarea lui Sarah la Paris, in zadar insa.
Aventuri pariziene
Odata ajunsa in orasul luminilor, tanara mulatra a devenit adevarata stapana a gospodariei lui Jefferson, desi, oficial, era sclava acestuia. Faptul ca printre ceilalti sclavi nu se mai afla nici o alta femeie si ca Sarah era camerista personala a ambasadorului a declansat inerente barfe, pe care Jefferson nu s-a obosit sa le curme. Poate ca el o vedea, in Sarah, pe sora ei vitrega, cu care, spun surse contemporane, femeia semana foarte mult, chiar daca avea tenul mai intunecat. Vrajit de farmecele ei, Jefferson se comporta ca un indragostit autentic – o rasfata, ii cumpara haine la moda si ii indeplineste toate dorintele.
Dar Sarah ramane insarcinata chiar in momentul cand mandatul lui Jefferson expira si trebuie sa revina in America. Pentru a agrava si mai mult situatia, femeia refuza sa paraseasca Franta. Trebuie sa precizam ca in aceasta tara sclavia era ilegala si daca ar fi ramas, atat Sarah cat si copilul ei ar fi fost recunoscuti ca oameni liberi. Daca s-ar fi intors in tara, ei n-ar fi fost decat sclavi, lipsiti de orice fel de drepturi. Dupa o discutie aprinsa, Jefferson a fost de acord sa-si elibereze copilul nenascut din sclavie, la implinirea varstei de 21 de ani, daca ea accepta sa-l urmeze. Si femeia accepta!
Secretomania presedintelui
Desi copilul moare la nastere; relatia dintre Thomas si Sarah supravietuieste insa si, ascunsa cu grija, va fi fructificata prin alti patru copii, durand peste trei decenii, pana la moartea lui Jefferson, in 1826. Teama politicianului ca nimic sa nu iasa la iveala era de inteles: in acel moment, Jefferson devenise secretar de stat, sub George Washington si ulterior va fi vicepresedinte, in timpul mandatului lui John Adams. In toata aceasta perioada, el s-a aflat la Monticello doar foarte rar, suficient insa spre a zamisli o numeroasa progenitura.
Primele speculatii legate de paternitatea fiul lui Sarah, William Beverly, nascut in 1798, au aparut in presa americana. Dar abia in 1801, cand Jefferson si-a inceput primul mandat la Casa Alba, ziarul Richmond Recorder a publicat, sub semnatura unui jurnalist de origine scotiana, James Callender inflacarat rasist, un articol incendiar, in care il acuza pe presedinte de „relatie nepotrivita cu o sclava mulatra pe nume Sally”. Cum anume isi procurase Callender informatiile nu se stie dar povestea a starnit senzatie si timp de cateva luni, ziarul a dus o campanie vehementa in acest sens.
Reactia lui Jefferson a fost de ignorare completa a speculatiilor, ceea ce i-a facut pe multi sa creada ca acuzatiile sunt false iar presedintele este un om prea ocupat spre a-si bate capul cu toti mincinosii… Prestanta sa nu a avut de suferit si din pricina faptului ca pe timpul celor doua mandate ale sale, Sarah nu s-a instalat la Casa Alba, ci a ramas la Monticello, fiind, teoretic, o sclava cu nimic deosebita de celelalte. In 1809, cand Jefferrson s-a retras din politica, el a continuat sa pastreze cu sfintenie taina. Nici un vizitator al conacului de la Monticello n-a banuit vreodata legatura cu Sarah, chiar daca usile apartamentului privat al fostului presedinte erau vesnic inchise.
GABRIEL TUDOR
Comentarii