O poveste tragica a avut-o William Wilson, un barbat care a trait in secolul XVIII, intr-o America ce abia isi cucerise independenta. Sora lui Wilson, Harriet, a nascut, in 1784, doi copii gemeni, dintr-o legatura extraconjugala. In octombrie acelasi an, Harriet a plecat sa se intalneasca, aparent, cu tatal copiilor, dar cand a revenit, acestia nu mai erau cu ea. Trupurile neinsufletite ale micutilor au fost gasite curand, intr-o padure din apropiere si, considerata vinovata de moartea lor, femeia a fost condamnata la spanzuratoare. William, care lucra ca taietor de piatra, intr-o cariera, stia adevarul – anume ca de fapt tatal copiilor ii ucisese, poruncindu-i femeii sa nu spuna nimanui nimic, fiindca altfel o va omori si pe ea. Dar tanarul va ajunge prea tarziu spre a-si mai salva sora: implorand iertarea judecatorilor, el a sosit in oras abia dupa ce trupul nefericitei Harriet atarna deja in streang…
Un altfel de Noe
Daca Harrill a preferat o existenta aproape de apa, Noah John Rondeau, cunoscut drept „pustnicul din Adirondack” a ales sa traiasca in munti. Fost ghid turistic, el s-a retras din societate in 1929, intr-o zona salbatica de pe valea Cold River si timp de 21 de ani nimeni nu a mai stiut absolut nimic de el. Cunostintele dobandite despre natura, ca ghid, precum si faptul ca era prieten cu indienii Abenaki, care l-au invatat multe despre traiul in padure, i-au fost de folos si astfel a supravietuit, hranindu-se cu animalele vanate, ierburi, fructe, ciuperci si radacini. Abia in 1950, cand avea 67 de ani, a fost gasit si readus in comunitatea umana.
l-au obligat sa ceara ajutorul autoritatilor, care l-au internat intr-un azil de batrani, unde a si murit, in 1967. Interesant e faptul ca pustnicul a scris, in perioada de mai bine de doua decenii petrecuta singur in munti, un jurnal, pe zeci de caiete, intr-un cod secret. Un cod atat de incalcit, iscodit de mintea sa indrazneata, incat abia in 1992 a putut fi descifrat, cu ajutorul unui program de computer. Cartea publicata dupa aceste jurnale, intitulata „Viata cu Noah”, a devenit un best-seller in America.
Mostenirea unui excentric
Un caz ciudat este cel al englezului James Lucas. Personalitate stiintifica de marca a epocii victoriene, medic renumit si apreciat in lumea mondena, cunoscut pentru excentricitatile sale, Lucas a devenit cu totul altul in clipa in care mama lui – probabil singura fiinta pe care a iubit-o vreodata – s-a stins din viata. Timp de trei luni, a interzis ca aceasta sa fie inhumata, traind alaturi de cadavrul ei. Dupa aceea, s-a inchis pentru totdeauna in conacul sau si nu l-a mai parasit decat mort. Obisnuia sa doarma in bucatarie, pe o gramada de cenusa, si a refuzat sa mai poarte haine, multumindu-se sa puna pe el o patura, atunci cand, rareori, mai primea vizitatori – printre acestia se numara si bunul sau prieten, scriitorul Charles Dickens. Lucas a murit in 1874 iar in camera sa s-a gasit o suma considerabila de bani.
Geniul pietrei
Ca omul sfinteste locul o stie prea bine oricine si faptul pare valabil chiar si in cazul pustnicilor. Astfel, Valerio Ricetti un emigrant de origine italiana in Australia a decis ca viata sociala nu i se potriveste si s-a refugiat intr-o grota din statul New South Wales. In cativa ani, el si-a transformat micul habitat intr-un adevarat paradis: a construit gradini terasate, scari de piatra, garduri vii si si-a ridicat chiar, tot din piatra – era mare mester la cioplitul ei – o capela unde se ruga. A fost descoperit cu totul intamplator, cand si-a rupt un picior si un aborigen l-a gasit, zacand in apropierea grotei si l-a dus la spital. Aici avea sa se afle si despre „utopia” sa, cand Ricetti a trebuit sa le declare medicilor unde locuieste. Curand, s-a imprietenit cu un doctor caruia i-a ingrijit gradina, in schimbul adapostului si leacurilor acestuia. Dar intr-o zi, i-a spus bunului prieten ca trebuie sa se intoarca la grota lui, fiindca un spirit l-a anuntat ca munca sa nu e inca terminata. Spre finalul vietii, s-a intors in Italia, la fratele sau si nu se cunosc circumstantele mortii sale, desi grota in care a locuit se afla acum pe harta turistica a statului New South Wales.
O femeie si jumatate
Despina Achladioti a fost o grecoaica nascuta in insula Kastellorizo in 1890. La izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand tara sa a fost ocupata de germani, femeia a fugit, impreuna cu mama si sotul ei, pe insula nelocuita Rho. Cei trei au locuit acolo, avand o turma de capre, mai multe gaini si cultivand legume, departe de lumea aruncata in haos de razboi. Dupa doi ani, mama si sotul ei au murit dar Despina a supravietuit, ramanand pe insula pana la moarte, in 1982. In fiecare zi, potrivit unui obicei pe care si-l luase, arbora, pe promontoriul cel mai inalt al insulei, steagul grecesc. Guvernul grec i-a acordat cinstea de a fi inhumata pe insula, cu onoruri militare.
GABRIEL TUDOR
Comentarii