Fidelitatea si obedienta militarilor japonezi care au luptat in cel de-al Doilea Razboi Mondial au starnit uimirea si admiratia intregii lumi. Au existat situatii in care, fideli juramantului depus, de a nu capitula, soldatii niponi au rezistat in junglele Asiei de Sud-Est zeci de ani si nu s-au predat decat la insistentele comandantilor lor.
Un caz cu totul aparte este cel al capitanului de infanterie Sakae Oba. Ofiter al Armatei Imperiale, el a facut parte din regimentul insarcinat sa apere mica insula Saipan in fata fortelor americane, net superioare. In urma sangeroasei batalii disputate aici intre 15 iunie si 9 iulie 1944, japonezii au fost invinsi – Saipan a fost locul de desfasurare al faimoasei „sarje Banzai”, cand mii de militari japonezi au atacat, intr-o forma de gyokusai („sinucidere onorabila”) liniile americane, aproape toti fiind ucisi de tirurile mitralierelor inamice.
Dupa acest veritabil macel, americanii au considerat insula cucerita, instaland aici o garnizoana. Aflat in fruntea unei companii de 46 de soldati, Oba, care participase la sarja, dar supravietuise, s-a retras in jungla luxurianta, luand cu el si alti 160 de civili japonezi care lucrasera pe insula. Expert in tehnicile de gherila si de supravietuire in jungla, Oba a facut din oamenii sai un comando de temut, purtand cu succes un razboi inegal, impotriva celor peste 40.000 de soldati americani stationati pe insula.
Pe 30 septembrie 1944, comandanentul armatei japoneze i-a declarat oficial morti pe toti militarii care luptasera in Saipan, iar Oba a fost ridicat post-mortem la gradul de maior (la intoarcerea in Japonia, gradul i se va retrage).
In acest timp insa, el isi imbarbata oamenii din subordine, facandu-i sa creada ca intaririle sunt pe drum, iar insula va fi recucerita de la americani. Ceea ce Oba nu stia era ca intaririle promise nu aveau sa mai ajunga niciodata: interceptate de flota americana din Pacific, navele japoneze au fost decimate in octombrie 1944 in cursul bataliei de la Leyda.
Oba a refuzat sa creada rapoartele privind infrangerea, asa cum, la aproape un an dupa, nu a dat crezare nici stirii despre capitularea Japoniei. El a continuat sa lupte in jungla, in fruntea oamenilor sai. Cand proviziile si medicamentele s-au epuizat, a intreprins raiduri asupra taberelor americane, spre a le jefui. Mai mult, pentru a obtine informatii privitoare la mersul razboiului, el se strecura noaptea in lagarele de prizonieri de razboi japonezi de pe insula, lua cu el unul sau doi prizonieri si ii inlocuia cu oameni luati dintre civilii aflati in subordinea lui.
Aceasta tactica inteligenta i-a atras din partea americanilor porecla de „Vulpea din Saipan”. Indrazneala lui ajunsese proverbiala: cand americanii au instalat un cinematograf in aer liber, pentru a-i mai deconecta pe soldati, Oba s-a furisat intr-un copac din apropiere si, cocotat acolo, a urmarit cat se poate de relaxat filmul!
Oba si oamenii sai au rezistat pe insula timp de 512 zile. Ei nu s-au predat decat atunci cand, pe 27 noiembrie 1945, a fost adus pe insula generalul Umahachi Amo, fostul comandant suprem al trupelor din Saipan, care a inceput sa cante imnul infanteriei nipone. Incet-incet, din jungla au iesit toti supravietuitorii „comandourilor” lui Oba.
Acesta s-a predat ultimul, depunandu-si sabia de ofiter la picioarele locotenent-colonelului american Howard G. Kirgis. Ulterior, Oba a devenit o figura populara in Japonia si a intrat in politica, devenind consilier municipal in orasul Gamagori.
Iar pentru ca povestea sa aiba un final fericit, unul dintre soldatii americani care luptasera impotriva lui Oba, Don Jones, devenit ulterior scriitor, a realizat, cu ajutorul acestuia o carte devenita bestseller in America si Japonia, despre cele 512 de zile de rezistenta in jungla. Mai mult decat atat, Jones l-a convins pe Kirgis sa-i inapoieze lui Oba sabia ceremoniala. Sakae Oba a murit in iunie 1992, la varsta de 78 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii