Veche de cand lumea, exploatarea saracilor de catre bogati a generat de-a lungul vremii multe rascoale, revolte si rebeliuni, de cele mai multe ori inecate in sange de catre clasele stapanitoare. Au existat insa si haiduci, care, dandu-si seama ca nu au nici o sansa sa-i infrunte in fata pe guvernanti si pe magnatii pe care acestia se sprijineau financiar au facut-o indirect, atacandu-i la margine de codru sau la drumul mare, jefuin-du-i si batjocorindu-i. Desi vremurile in care haiducia era la moda par sa fi apus demult, asemenea razvratiti impotriva ordinii sociale, eroi romantici si generosi, au continuat sa existe si in perioada contemporana si sa fie, ca si predecesorii lor, simpatizati de opinia publica. Un exemplu in acest sens este italianul Salvatoare Giuliano, „ultimul cavaler al Siciliei”.
In conflict cu carabinierii
Nascut la Montelepre, in provincia Palermo, la 16 noiembrie 1922, ca al patrulea copil al lui Salvatore si Maria Giuliano, baietelul a fost poreclit, in copilarie, Turidu. Desi foarte inteligent si mereu primul in clasa la invatatura, lipsa de bani l-a silit pe tatal lui sa nu-l poata lasa sa urmeze decat clasele primare si gimnaziale. La varsta de 14 ani, Salvatore a abandonat scoala si, asemenea majoritatii copiilor sicilieni din acele timpuri a inceput sa lucreze pamantul, alaturi de parintii si fratii lui mai mari. Munca fizica i s-a parut insa grea si de aceea a cerut unui unchi, caraus, sa-l ia ca insotitor. Omul vindea ulei de masline si era toata ziua cu carul incarcat cu butoaie pe drum. Nici aceasta meserie… hurducatoare nu i-a fost pe plac adolescentului si, luand exemplu unui prieten cu cativa ani mai mare, el s-a angajat, la 18 ani, la Compania de Telefoane locala, instaland stalpi si fire de telegraf in toata provincia. Urma sa fie luat in armata cand, in 1943 s-a produs invazia Aliata in Sicilia. Salvatore n-a stat cu mainile in san, ci s-a implicat in contrabanda de razboi si chiar si-a facut rost de un pistol, pentru a se apara impotriva banditilor care bantuiau insula.
Pe 2 septembrie 1943, tanarul a impuscat un carabinier italian care-l oprise, la un punct de control de langa Quattro Molini, pe cand Salvatore transporta un camion cu grau achizitionat ilegal. Luat la bani marunti, el a incercat sa fuga si, cand omul legii a tras in el, ranindu-l, baiatul, care era un tintas desavarsit, s-a oprit si l-a impuscat direct in inima, ucigandu-l pe loc. Ajuns la Palermo, el a apelat la un medic, cunostinta de familie, care i-a extras glontul din corp, fara anestezie, si l-a adapostit pana s-a vindecat. La finele lui decembrie, mai multi locuitori din Montelepre, inclusiv tatal lui Salvatore, au fost arestati de politie, pentru implicarea in actiuni de contrabanda. Cu un curaj nebunesc si inarmat doar cu un pistol, tanarul a mers la inchisoarea din Monreale si i-a eliberat pe toti. Unii dintre ei au ramas alaturi de el, cand acesta le-a propus sa lupte pentru dreptate si independenta.
A vrut sa faca din Sicilia un stat american!
In muntii Sagana, Salvatore Giuliano a adunat o banda de aproape 50 de oameni, formata din banditi, criminali, dezertori si oameni fara adapost, pe care i-a organizat dupa criterii militare, impunandu-le o disciplina stricta. Au inceput apoi jafurile, pentru a face rost de mancare, bani si arme, asa incat, atunci cand carabinierii i-au incoltit, banditii i-au intampinat cu focuri de mitraliera. In aceasta perioada, Giuliano a aderat la Miscarea pentru Independenta Siciliei (MIS), din care faceau parte o serie de personalitati renumite in insula, precum baronul Lucio Tasca si ducele Gugliemo Paterno, socialistul Antonio Canepa, dar si indivizi care aveau legaturi cu Mafia si chiar „capi” ai acestei temute organizatii, precum Calogero Vizzini. In ultima parte a anului 1945, Salvatore a intrat in ramura armata a Miscarii, EVIS (Esercito Volontario per l’Indipendenza della Sicilia), cu gradul de colonel si i s-a promis ca, in cazul unei victorii a separatistilor crimele sale vor fi amnistiate si i se va acorda un post in noul guvern sicilian. Aparatorii aliantei dintre Giuliano si separatisti justifica acest acord sustinand ca tanarul ar fi fost obligat sa devina bandit de cruzimea si nedreptatile comise de autoritati.
Desi comandant in cadrul EVIS, Giuliano a refuzat sa se subordoneze conducatorilor miscarii, preferand sa actioneze pe cont propriu. Astfel, a desfasurat o serie de atacuri de mica amploare asupra unor obiective guvernamentale si politienesti si a sprijinit, cu banii luati de la cetatenii instariti ai Siciliei, MIS in alegerile din 1946, in care Miscarea n-a reusit insa sa obtina prea multe voturi. Atras, ca si alti sicilieni, de mirajul Americii, Salvatore Giuliano a mers pana intr-acolo incat i-a trimis o scrisoare presedintelui american Harry Truman, solicitandu-i anexarea urgenta a Siciliei la Statele Unite! Desigur, misiva a ramas fara raspuns…
Ucis in Sicilia sau refugiat in America?
Giuliano a continuat sa ramana o problema pentru autoritatile italiene. Atacurile sale au devenit de notorietate mai ales dupa confruntarea din ianuarie 1946, de la Montedoro, in care aproape o mie de separatisti au luptat, contra mai multor companii de carabinieri. Eforturile oficialilor locali de a-l captura au esuat, fiindca taranii sicilieni, vazand in el un personaj aproape supranatural, il ajutau si-l protejau. Actiunile sale i-au adus aura unui „cavaler al dreptatii”. Cand a descoperit ca un factor postal fura bani din scrisorile trimise de imigrantii sicilieni din America rudelor ramase in insula, l-a impuscat si a facut ca scrisorile sa ajunga, cu tot cu dolarii alaturati, la destinatie. Jefuind-o pe bogata contesa de Pratameno, el nu s-a atins si de verigheta masiva de aur a acesteia si i-a luat cartea pe care distinsa aristocrata o citea; dupa ce a citit-o, i-a inapoiat-o contesei, printr-un intermediar, cu mii de multumiri…
O mare parte din banii furati de la bogati ii impartea familiilor sarace sau afectate de seceta. Restul erau destinati procurarii de arme si provizii pentru rebeli. Cum atacurile carabinierilor erau tot mai devastatoare, dand miscarii de independenta lovituri fatale, Giuliano s-a ferit sa se mai confrunte direct cu ei. Pe de alta parte, alegerile din 1946 adusesera victoria socialistilor si comunistilor din Sicilia si exista pericolul ca insula sa devina „rosie”.
Salvatore a ordonat un raid pentru capturarea celui mai important lider comunist sicilian, Girolamo Li Causi, in satul Portella della Ginestra. Dar actiunea s-a soldat cu un masacru, in care 14 civili, dintre care o femeie si trei copii, au fost ucisi si alti 30 raniti. Desi n-a participat direct la lupta, lui Salvatore i s-a pus in seama responsabilitatea pentru aceste atrocitati. Istoricii moderni afirma ca mai curand, masacrul ar fi fost comis de Mafie si nu de luptatorii lui Giuliano – de altfel pe monumentul inchinat victimelor se scrie ca acestea au cazut „sub gloantele Mafiei si ale bogatasilor locali”, fara nici o referire la Salvatore Giuliano. Incidentul a creat un scandal national si a dat guvernului italian posibilitatea de a actiona in forta. A fost creat un detasament special, insarcinat sa-l captureze sau sa-l lichideze, iar pe 5 iulie 1950, Giuliano a fost ucis, la Castelvetrano, oficial pentru ca s-a opus arestarii, desi se pare ca in realitate a fost executat din ordinul colonelului Ugo Luca, dupa ce se predase. Ulterior, a aparut legenda ca Salvatore si-ar fi inscenat de fapt moartea si, mituindu-i pe carabinieri, ar fi reusit sa fuga in America si sa traiasca acolo, in cel mai deplin anonimat, pana la adanci batraneti…
GABRIEL TUDOR
Comentarii