Fiul unui functionar civil din Wirsitz, ajuns ministru al Agriculturii sub regimul de la Weimar, Wernher von Braun a fost inca de mic pasionat de stiinta, interesul sau fiind starnit de mama sa, care i-a daruit un telescop pe cand avea doar cinci ani. Dupa ce orasul lor natal a fost cedat Poloniei, familia von Braun s-a mutat la Berlin. Cand avea 12 ani, neastamparatul pusti, inspirat de recordurile de viteza stabilite de renumitii piloti Max Valier si Fritz von Opel, a incercat sa stabileasca el insusi un record. Cocotat intr-o masina de jucarie, la care atasase mai multe tuburi de artificii, Werhner le-a aprins, provocand o imensa panica pe strada aglomerata pe care se afla. Dus la politie, el nu a fost eliberat decat dupa venirea tatalui sau, care i-a aplicat o mustruluiala zdravana dar nu l-a convins sa renunte la preocuparile sale „savante” Facand cunostinta cu lucrarile despre rachete ale sibianului Hermann Oberth, a inceput sa viseze cu ochii deschisi si sa fie fascinat de ideea zborului cosmic, fiind considerat adesea, mai in gluma, mai in serios, un „lunatic”. Dar el nu si-a putut pune in practica proiectele in acest domeniu decat dupa razboi. Desi creator al programului de rachete germane V1 si V2 si responsabil moral de moartea a sute de englezi atinsi de aceste rachete, von Braun a fost racolat de americani si angajat la programul lor spatial.
A invatat sanscrita „in caz de nevoie”!
Un profesor distrat si simpatic, indragit si deseori ridicularizat fatis de studentii sai, care-i spuneau „Oppie” si il considerau „intr-o doaga”, Robert Oppenheimer ramane insa parintele incontestabil al bombei atomice. Initial, el s-a implicat total in proiectul Manhattan, de fabricare a acestei arme devastatoare, dar dupa ce i-a vazut efectele a ramas socat si va milita pentru interzicerea propriei sale inventii, pe viitor. Pacifismul si simpatiile sale comuniste i-au facut viata grea si, eliminat din politica si din viata academica, era cat pe-aci sa fie arestat pentru „activitati subversive”. Fara sa-i pese de asta, Oppenheimer si-a vazut de preocuparile sale ciudate. Mai intai a vrut sa invete limba olandeza, apoi i s-a pus pata sa stie sanscrita, „in caz ca voi avea vreodata nevoie de ea” – desi aceasta era o limba moarta de secole! De altfel, atunci cand a asistat la explozia primei bombe nucleare, pe 16 iulie 1945, la Alamogordo, el a recitat in sanscrita un pasaj din epopeea sacra hindusa Bhagavad Gita: „Acum am devenit Moartea, distrugatoarea lumilor”.
Asteptandu-i pe extraterestri
Respectat fizician nuclear si scriitor prolific, Freeman Dyson a sustinut, in anii ’60, ideea ca pentru a supravietui, omenirea trebuie sa construiasca o „cusca artificiala”, numita astazi „sfera Dyson”, care sa cuprinda intregul Sistem Solar si sa utilizeze la maximum energia Soarelui. Dyson este unul dintre putinii savanti care sprijina deschis ipoteza vietii extraterestre si considera ca in doar cateva decenii va avea loc mult asteptatul contact cu „alienii”. Tot imaginatiei bizare a lui Dyson i se datoreaza si conceptul de „copac al vietii” – construirea, in interiorul cometelor, a unor spatii goale, avand atmosfera proprie, prin intermediul carora oamenii s-ar putea deplasa in spatiu fara nici un fel de consum de energie. Sere vaste ar asigura aici aerul necesar, lumina solara venind prin intermediul unor hublouri realizate in invelisul „coamei” cometei.
Un savant fascinat de pontoarca…
Component al echipei de savanti care a contribuit la realizarea primei bombe atomice, Feynman a fost unul dintre cei mai apreciati oameni de stiinta ai secolului 20, el introducand conceptul de nanotehnologie. Prieten bun cu multi alti savanti, precum Leo Szilard sau Carl Sagan, Feynman, care a decedat in 1988, a ramas faimos pentru farsele sale si pentru numeroasele excentricitati, fiind preocupat de tot soiul de probleme fara nici o legatura cu domeniul sau. El s-a remarcat ca pictor amator si ca talentat dansator, a invatat sa cante singur la baterie si a studiat ani in sir hieroglifele maiase, desi cea mai constanta pasiune a sa a fost sa descuie, cu ajutorul unor unelte demne de spargatorii profesionisti, toate incuietorile pe care punea ochii…
„Baiatul rau” s-a jertfit zeilor pagani?
Atunci cand nu era asaltat de probleme la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA, chimistul Jack Parsons se preocupa de magie si ocultism, considerandu-se de altfel Antichristul in persoana. Acest enigmatic „baiat rau” al programului spatial american nu avea studii superioare finalizate, dar asta nu l-a impiedicat sa inventeze un combustibil pentru rachete ce va asigura dominatia Statelor Unite in spatiu. Avid practicant al magiei, el nu vedea nici o contradictie intre aceasta si stiinta.
Pamantul ca o mama iubitoare
La capitolul „fiecare savant cu pasarica lui” il putem include si pe James Lovelock. Reputatul astronom, care a fost implicat, in urma cu cateva decenii, intr-un proiect de anvergura al NASA privind detectarea formelor de viata pe Marte, era convins ca Pamantul era o fiinta vie care avea grija de oameni ca o mama iubitoare si pe care ingratii sai fii o sufocau cu buna stiinta. In cadrul asa-numitei „ipoteze Gaia”, Lovelock a prezis ca va urma o epoca de incalzire globala si ca Pamantul va fi cuprins de criza. Ca atare, sugera el, pana in 2100, 80% din populatia umana va pieri, intr-un gest de autoaparare al planetei. Ceea ce, din fericire pentru noi, pana la ora actuala cel putin, nu s-a intamplat!
Stapanul fulgerelor
Descoperind frecventa de rezonanta a Pamantului, Nikola Tesla ar fi reusit, se pare, sa provoace un seism artificial, plasand in sol un oscilator care rezona cu aceeasi frecventa cu a planetei. In primii ani ai secolului XX, Tesla prezice ca vremea va putea fi controlata cu ajutorul energiei electrice si propune implementarea unui sistem global de comunicatii fara fir, cu multe decenii inainte de aparitia Internetului… Dar ideile sale erau prea avansate si multi il considerau nebun. Inselat, dezamagit de contemporani, Tesla se retrage in singuratate si se imprieteneste cu un mistic german, George Viereck, principala sa ocupatie devenind hranirea porumbeilor in parc. Un motiv in plus pentru ca ziarele sa-l creada ajuns definitiv in bratele nebuniei…
GABRIEL TUDOR
Comentarii