Romanele lui Dan Brown sunt considerate a fi nu doar cele mai vandute, dar si cele mai influente carti ale ultimilor ani. Ingredientele lor – crime, mistere, profetii, indicii enigmatice, au adus in atentia cititorilor de pretutindeni o problematica de care odinioara se interesau doar savantii: secretele si mostenirea cavalerilor templieri. Trecand peste faptul ca romanele abunda in erori si mistificari, ceea ce trebuie sa intelegem este ca intr-adevar templierii au reprezentat unul dintre cele mai controversate ordine calugaresti, cunostintele lor spirituale si bogatiile fabuloase continuind sa fascineze, pana in zilele noastre. De departe cel mai cunoscut edificiu ce pare sa ascunda tainele Templierilor, chiar daca a fost construit la multa vreme dupa disparitia ordinului, este capela Rosslyn, ale carei pietre de constructie, daca ar putea vorbi, ar spune o tulburatoare poveste…
Ansamblul trebuia sa aiba forma unei cruci
Pentru pasionatii de mistere si nu doar pentru ei, ci si pentru orice turist curios, capela a devenit, in ultimii ani, o veritabila Mecca, pelerinajul aici fiind obligatoriu pentru lumea buna din Europa Occidentala si Statele Unite. Constructia a fost ridicata de printul de Orkney, Sir William St Clair (dupa unii Sinclair), in 1446. De fapt, ea constituia doar o parte dintr-un vast ansamblu religios, proiectat a avea, in final, forma unei cruci, ansamblu care nu a fost insa niciodata finalizat. Printul de Orkney a murit in 1484, fiind inhumat in interiorul capelei iar urmasii sai nu au mai vrut sa continue lucrarea, care deja aproape ii secatuise financiar. Potrivit parintelui Richard Hay, cel ce a publicat un studiu asupra genealogiei clanului St Clair, printul ar fi adus zidari si materiale de constructie din toate partile Europei, desi mesterii scotieni erau si ei foarte priceputi. Este clar ca St. Clair nu dorea zidari, ci… masoni, cunoscatori ai riturilor breslei si intelepciunii antice, lasate acesteia, se pare, de catre legendarul Solomon.
Numai astfel edificiul visat de el ar fi putut ascunde in el cifrul tainic pentru a carui gazduire urma sa fie inaltat. Reforma brutala impusa de Henric al VIII-lea a dus la distrugerea altarului capelei, in 1592 si de atunci pana prin secolul 18, cladirea a ramas in parasire, ruinandu-se treptat. Trupele lui Oliver Cromwell au folosit-o drept grajd dar s-au ferit sa o distruga, asa cum au facut cu alte edificii catolice. Abia in 1736, un urmas al clanului St Clair, James, va face unele reparatii, refacand complet acoperisul capelei. Un secol mai tarziu, arhitectul David Bryce va intreprinde reparatii capitale, la comanda lui James Alexander, al treilea conte de Rosslyn.
Legenda ucenicului care si-a intrecut mesterul
Capela a fost descrisa, pe drept cuvant, drept „o tapiserie in piatra”, fiind una dintre cele mai impresionante constructii din piatra ale Europei, faimosul „stalp al ucenicului” reprezentand o capodopera a sculpturii medievale. Legenda acestui obiect este interesanta si merita amintita. Se spune ca mesterul zidar, nestiind cum sa-l sculpteze, a plecat la Roma, sa caute inspiratie in bisericile de acolo. La intoarcere, insa, a gasit stalpul minunat impodobit, de catre un ucenic de-al sau, o biata calfa fara prea multe cunostinte in bransa. Invidia i-a luat atunci mintile batranului mester, care l-a lovit cu ciocanul in cap pe ucenic, cu atata putere incat i l-a zdrobit!
Altii sustin ca ar fi fost de fapt un sacrificiu voit al tanarului ucenic, pentru a asigura astfel durabilitatea constructiei – ideea este adesea intalnita in folclorul medieval, vezi legenda Mesterului Manole. Indiferent de ce s-a intamplat insa, cert este ca asasinatul produs l-a determinat pe episcopul de St Andrew sa ceara Papei amanarea consacrarii capelei. Una dintre sculpturile din capela infatiseaza scena uciderii ucenicului, care apare sub forma unui tanar cu fruntea brazdata de o taietura adanca.
Au ajuns templierii in Lumea Noua?
Este evident faptul ca printul de Orkney a avut legatura cu ordinul Templierilor, chiar daca acesta fusese desfiintat, oficial, in urma cu mai bine de un secol si jumatate. Nu e intamplator, din acest punct de vedere, ca peste cateva veacuri, William Sinclair de Rosslyn, un stranepot al printului, a devenit primul Mare Maestru al Lojei Scotiene. Este insa oare capela locul unde ar fi fost ascuns Sfantul Graal, cea mai de pret relicva a crestinatatii, dupa cum sustin unii exegeti?
Cavoul in care se afla ramasitele pamantesti ale celor din clanul Sinclair ar putea oferi un raspuns la aceasta intrebare, dar el nu a mai fost deschis de cateva secole. Enigmele nu se opresc aici, caci capela, considerata a fi o reprezentare simbolica a templului lui Solomon din Ierusalim, pare sa ofere indicii despre un contact cu Lumea Noua inainte ca genovezul Columb sa fi ajuns acolo. Astfel, pe unele sculpturi apar cactusi si stiuleti de porumb, plante necunoscute pe atunci europenilor. Sa fi ajuns totusi neinfricatii templieri in America?
Muzica Satanei, scrisa in piatra?
Robert Lomas si Christopher Knight, cei doi autori ai best-seller-ului „Secretul lui Hiram”, sustin ca zidul de apus al capelei de la Rosslyn ar fi de fapt o copie a Zidului Plangerii de la Ierusalim. Una dintre inscriptii atrage atentia: Forte est vinum fortior est rex fortiores sunt mulieres super omnia vincit veritas (Vinul e puternic, regele e mai puternic, femeile sunt si mai puternice, dar adevarul ii biruieste pe toti). La fel de enigmatice sunt cele 213 cuburi aflate pe stalpi si arcuri si care au sculptate pe ele anumite simboluri.
Deocamdata, nimeni nu a reusit sa le descifreze, desi doi cercetatori care si-au dedicat ani din viata acestei enigme, Thomas si Stuart Mitchell, sustin ca ar fi vorba despre o veritabila partitura muzicala, pe care ei au numit-o „motetul Rosslyn”. Aceasta bucata muzicala ar fi continut ceea ce teologii medievali numeau diabolus in musica – asa-numitul interval al diavolului. In limbajul de specialitate, acest interval poarta denumirea de triton, fiind un interval muzical ce se intinde pe durata a trei tonuri intregi, ca o sincopa intre doua note cantate succesiv sau simultan. Multi sustin ca Biserica a dorit sa elimine astfel de sunete din muzica teologica deoarece ele aveau rezonante sexuale, fiind deci considerate diabolice.
Or, templierii, cu pasiunea lor pentru a sfida dogmele bisericesti, ar fi putut foarte bine folosi intervalul diavolului in canturile lor si a-l daltui in piatra, pentru a-l face cunoscut si generatiilor viitoare. Multi sustin ca aceasta capela ar ascunde un secret vital pentru crestinism si de aceea, el a si fost incifrat in piatra, pentru a nu fi cunoscut decat de initiati. Se vorbeste chiar despre evanghelii necunoscute, care amintesc despre adevaratul Iisus Christos si care ar fi fost aduse de templieri din Tara Sfinta, unde ei au stapanit candva chiar pamanturile pe care s-a aflat templul lui Solomon. Chiar despre Sfantul Potir se crede ca s-ar afla undeva in zidurile groase de piatra, in vreme ce unii considera ca artefactul gazduit, la loc tainic, de capela, ar fi Chivotul Legii, daruit lui Moise si fratelui sau Aaron, sau chiar capul lui Ioan Botezatorul!
Istoricii nu cred in „secretul Templierilor”
Pe langa cei care considera ca edificiul de la Rosslyn ar reprezenta un mesaj incifrat, sculptat in piatra, exista si sceptici, ce nu vad pe peretii capelei cavaleri eretici si secrete stravechi, ci o marturie asupra geniului la care ajunsesera mesterii zidari ai evului mediu. Doi istorici britanici, Mark Oxbrow si Ian Robertson, au scris recent o carte, „Rosslyn si Graalul”, in care intentioneaza sa demonteze majoritatea presupunerilor legate de controversata capela.
Cei doi sustin ca membrii clanului Sinclair, catolici devotati, ar fi ridicat constructia pentru a proslavi valorile crestinismului si nu o erezie. Pe de alta parte, ipoteza ca printul de Orkney ar fi fost un simpatizant al Templierilor, concluzie la care unii au ajuns pornind de la premisa ca avea pe manerul spadei un trandafir – simbolul acestor cavaleri – este de asemenea nefondata, in acceptia istoricilor britanici. „Trandafirul” ar fi de fapt roata cu opt spite a Sfintei Caterina, patroana familiei Sinclair.
GABRIEL TUDOR
Comentarii