Se stie ca in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Imperiul Japonez a „cules” numeroase prazi de razboi din teritoriile asiatice ocupate. Liderii niponi trebuiau sa satisfaca marile cheltuieli de razboi, care tindeau sa epuizeze resursele disponibile. In prima parte, bogatiile „confiscate” erau duse in Japonia, dar interventia masiva a americanilor in „Teatrul de operatiuni din Pacific” a urgentat schimbarea strategiei japonezilor.
Comorile din Philipine
Intrarea in razboi a SUA, dupa atacul surpriza de la Pearl Harbor, a insemnat intesificarea manevrelor si actiunilor militare ale Marinei americane in zona Pacificului, unde interesele strategice ale celor doi combatanti erau majore. Pentru Japonia, Philipine era o zona strategica de mare interes militar. De altfel, Coroana japoneza voia sa transforme arhilepagul intr-o colonie care sa ramana sub controlul nipon dupa razboi. Dar cum amenintarea americana era tot mai mare in zona, marile comori „stranse„ din teritorii precum Java, Sumatra, Singapore, Malaezia, Thailanda, Burma si chiar nordul Indiei trebuiau ascunse tot in Philipine. Si asta pentru ca rutele navale spre patria-mama erau atacate de flota americana.
Decizia de a depozita in Philipine uriasele prazi de razboi a fost luata in 1943. Liderii militari niponi au hotarat ca, folosind numerosii prizonieri de razboi, sa construiasca tunele secrete si depozite subterane, unele din ele chiar sub nivelul marii. Documentele care au mai putut fi recuperate in urma amplelor operatiuni de inmagazinare au aratat ca au fost elaborate 138 de „morminte de comori” subterane si 34 de ascunzatori subacvatice. Istoricii americani cred insa ca multi dintre ofiterii superiori japonezi si-au facut propriile „magazii”. Japonezii credeau ca vor recupera prada dupa incetarea conflictului cu SUA, insa s-au inselat amarnic.
Expertii au estimat ca prada de razboi (obiecte din aur, argint, artefacte ritualice etc.) s-a ridicat la valoarea de 3 miliarde dolari 1940 – astazi echivalentul ar fi de 100 miliarde dolari. Numai lingourile de aur ascunse in Philipine ar fi cantarit intre 4.000 si 6.000 de tone. Cele mai multe sapaturi s-au efectuat in muntii din nordul insulei principale, dar si in alte zone mai putin cunoscute. Este sigur ca niciunul dintre cei care au muncit la construirea ascunzatorilor nu a scapat cu viata. Mai trebuie precizat ca pe traseele de acces la comori japonezii au plasat nenumarate capcane mortale si zeci de tone de explozibil si mine. Pentru ca ei insisi sa aiba acces la comori, fiecare ofiter superior care s-a ocupat de ascunzatori a elaborat o harta detaliata. A intrat cineva in posesia acelor harti ultrasecrete?
Enigmele abia incep
In octombrie 1944, americanii au invadat Philipinele si tot planul japonez de control al acestui arhilepag a cazut. Ce s-a intamplat in realitate cu comorile respective este greu de afirmat. Exista voci care spun ca japonezii nu aveau controlul acelei rute si prudent ar fi fost sa duca prazile in Taiwan sau China. Celebrul ziarist si istoric de investigatie american Sterling Seagrave ar fi scris ca imparatul Hirohito cunostea foarte bine problema. Vom continua intr-un numar viitor.
PAUL IOAN
Comentarii