Dintotdeauna, oamenii de pe tot cuprinsul globului s-au adaptat la conditiile de viata oferite de natura în mijlocul careia au vazut lumina zilei si au facut fata, uneori cu mari sacrificii asumate constient, adversitatilor mediului, dar si violentelor unor semeni ce le râvneau pamânturile si bunurile. Un astfel de caz, fascinant în sine, dar totodata dramatic prin duritatea sa implicita, este cel al populatiei amayra – oameni cu o identitate bizara care traiesc pe insulele Uro, de pe zona peruana a lacului Titicaca (restul apartine Boliviei).
Însa nu faptul ca avem de-a face cu niste oameni ai lacului de pe celebrele înaltimi andine frapeaza cel mai puternic, ci amanuntul ca respectivele insule nu sunt portiuni de uscat obisnuite înconjurate de ape, ci unele plutitoare!
Refugiati de pe pamântul ferm
În realitate, nu amayra au fost primii locuitori de aici, ci populatia numita chiar uro, astazi disparuta. Aceasta a construit, efectiv, insulele ce le poarta numele în secolul al XIII-lea, pentru a se refugia acolo din calea incasilor, trib rival. Numele lor autohton original, în limba uru-chipaya, este însa kďotsuńi. Adevaratii uro s-au stins definitiv în anii 1950, când au abandonat teritoriile de apa si trestie comunitatii aymara din orasul Puno, aflat la numai 6 kilometri departare.
Interesanta este si motivatia „emigrarii” de pe pamânt ferm pe asemenea insule plutitoare: pentru a se ocupa de turism, întrucât vizitatorii de pe mapamond sunt deosebit de interesati de aceste locuri lipsite de asfalt, restaurante moderne ori cazinouri, precum si pentru a perpetua traditiile uro. De fapt, totul nu este altceva decât o munca neîncetata pentru asigurarea traiului si a cresterii copiilor, sperând într-o viitoare lume poate mai îngaduitoare cu ei.
Mersul pe apa
Oamenii de pe lacul Titicaca locuiesc pe 40 de insule plutitoare construite pe baza unui soi de trestie ce creste din abundenta în zona – tortora. De asemenea, toate locuintele, chiar si mobilierul (nemaivorbind despre celebrele ambarcatiuni deosebit de pitoresti) sunt realizate manual din aceeasi materie prima, astfel ca s-ar putea vorbi despre o adevarata civilizatie a trestiei. De altfel, în mod oarecum curios, aceasta se si manânca, deoarece are miezul moale, cu gust neutru, însa suficient de acceptabil ca aliment. Ceea ce ramâne se arunca, pur si simplu, pe jos, astfel ca reînnoirea de câteva ori pe an a tortorei – „postamentul” insulei, care poate fi comparat cu o pluta uriasa – nu constituie deloc o problema dificila, el fiind alcatuit din resturi menajere, cum am spune noi.
Grosimea unei astfel de insule artificiale este de circa 80 de centimetri, iar ancorajul ad-hoc se face cu trunchiuri de eucalipt, întregul ansamblu fiind consolidat cu frânghii, astfel ca în general strainii au senzatia ca merg pe apa. Sa mentionam si nelipsitul punct de observatie, un fel de foisor necesar pentru a observa de departe sosirea ambarcatiunilor cu turisti, dar si panourile fotovoltaice cu care guvernul peruan a înzestrat fiecare familie pentru un minimum de civilizatie în aceasta zona saraca. Din pacate, istoria a lovit si în aceasta comunitate mica si pasnica. În anul 2000, la o populatie aborigena de circa 200 de persoane, doar 2 oameni mai vorbeau limba uru, considerata una dintre cele doua variante ale vechii limbi uru-chipaya.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii