Eternitatea nu poate fi masurata, este de fapt o notiune abstracta, însa uneori timpul scapa din „fraiele” cu care omul si-ar dori sa poata struni totul în Univers.
Exista un instrument clasic, care contabilizeaza aceasta curgere a trecutului, prin prezent, catre viitor, un orologiu faurit de un mester genial, care a instalat în mecanismul sau aceasta nazuinta utopica.
Transmutatia unei legende
Celebrul ceas astronomic din Primaria veche a orasului Praga (ceasul Orloj) este deopotriva o instalatie tehnica si un element legendar încarcat de simboluri ce pot transmite informatii si chiar mesaje, precis calculate si formulate. Învaluit într-o aura multiseculara. Ceasul a pastrat ascunse de-a lungul veacurilor si multe elemente privitoare chiar la originea si identitatea sa, devenind astfel un veritabil personaj al capitalei cehe. Mecanismul ceasului este o compozitie de roti dintate si parghii care transforma trecerea inexorabila a timpului intr-un spectacol vizual, un miracol mecanic.
Mult timp, s-a crezut ca orologiul e opera maestrului Hanuš (Jan Ruže, pe numele real) si a ucenicului sau Jakub Cech, fiind construit în jurul anului 1490, o eroare istorica, dovedita ulterior. Mult mai tarziu, s-a descoperit ca el a fost desavarsit in anul 1410, ca rod al iscusintei mintii si al îndemanarii ceasornicarului Mikuláš din Kadan, în colaborare cu profesorul de matematica si astronomie Jan Ondrejuv. Ulterior, structura initiala a fost reparata, i-au fost adaugate elemente noi, care au îmbogatit-o sau a fost reînnoita, în contextul unor evenimente nefaste, cum a fost distrugerea unei parti în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Orloj este unic in lume printre ceasurile astronomice care arata fazele Lunii, datorita miscarii unei sfere alimentata doar de gravitatie, printr-un fir cu surub atasat la greutate.
Anotimpuri, zodii, destin…
Orologiul praghez nu trebuie vazut simplist, ca un cadran pe care rotirea catorva ace actionate de rotite ascunse ne indica orele si minutele. Pe langa functia clasica, acest simbol cu mare impact asupra publicului fascineaza spectatorul, datorita modului în care „comunica” idei foarte generoase si spectaculoase. Mijlocitorii mesajelor sunt imagini pictate si figurine, avand în spate indispensabilele angrenaje ce asigura evolutia permanenta a întregului. Pe cele 12 medalioane care simbolizeaza lunile anului, se prezinta acea fata a timpului reprezentata de anotimpuri, dar sub imagini specifice ocupatiilor umane din acea perioada. Acelasi numar de simboluri reprezinta în acelasi timp cele 12 zodii.
Cadranul indica permanent si trei miscari independente: revolutiile medii ale Soarelui, cele ale Lunii si revolutiile aparente ale stelelor. Orizontul este indicat de o „granita” albastru-rosu; în partea stanga, zorii (AVRORA), iar în partea dreapta, amurgul (CREPVSCVLVM). Cercul întunecat din partea de jos afiseaza noaptea astronomica. Trei ace se rotesc în jurul acestui cadran: unul pentru Soare, unul pentru Luna si al treilea pentru zodiac. La fel de importanta, dar mai spectaculoasa este „parada” celor 12 apostoli, mici figurine ce ies prin „ferestre” ale cadranului, fiecare dintre ei purtand cate un obiect cu semnificatie preluata din traditii si credinte universale, precum si a reprezentarilor alegorice ale vanitatii (o figurina care se admira in oglinda), lacomiei (un barbat care tine un sac cu aur) si a placerilor lumesti (o figurina care canta la cobza). Totusi, multi considera ca personajul cel mai interesant este Moartea – un schelet care poarta o clepsidra si care… zambeste!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii