În octombrie 1974, lumea sportului asista la unul dintre cele mai memorabile evenimente din istoria boxului: „Rumble in the Jungle” (Zbucium in jungla), meciul dintre campionul mondial neînvins George Foreman si fostul campion Muhammad Ali, care încerca sa-si recastige titlul mondial la categoria grea.
Dincolo de duelul epic de pe ring, acest eveniment a fost si o manevra politica si financiara de proportii, în care presedintele Zairului, Mobutu Sese Seko, a jucat un rol-cheie si a reusit sa-si umple propriul buzunar pe seama unei tari aflate în saracie.
Initiativa acestui meci spectaculos i-a apartinut controversatului promoter Don King, care a reusit sa atraga doi dintre cei mai mari pugilisti ai epocii, George Foreman si Muhammad Ali, amandoi cu contracte impresionante de 5 milioane de dolari fiecare – o suma uriasa pentru acea vreme. Cu toate acestea, King nu dispunea de finantarea necesara si nici de un loc gata sa gazduiasca un eveniment de asemenea amploare.
Atunci a intrat în scena Mobutu Sese Seko, liderul autoritar al Zairului, care a vazut în organizarea luptei o oportunitate unica de a-si promova tara pe scena mondiala si, mai ales, de a-si consolida propria putere si avere.
Pentru Mobutu, gazduirea „Rumble in the Jungle” a fost o decizie strategica care, dincolo de prestigiul international, i-a adus si beneficii financiare importante. În acea perioada, Zairul era o tara saraca, cu resurse limitate si cu o populatie care abia traia de pe o zi pe alta. Însa Mobutu a utilizat fonduri publice pentru a sustine organizarea meciului, bani care ar fi putut fi folositi pentru nevoi urgente ale populatiei.
Meciul a fost finantat în parte si de Muammar Gaddafi, liderul Libiei, care a vazut în aceasta oportunitate o modalitate de a-si extinde influenta geopolitica. Mobutu a fost convins, printre altii, de consilierul sau american, Fred Wyman, ca un astfel de eveniment ar putea ridica semnificativ profilul Zairului în lume.
Astfel ca o tara cu mari probleme interne a devenit pentru cateva zile centrul atentiei mondiale, iar Mobutu a fost „gazda perfecta” a unui spectacol sportiv care a fost urmarit de milioane de oameni din întreaga lume. În realitate, pe langa avantajele de imagine, Mobutu a fost si unul dintre cei mai mari beneficiari directi ai banilor generati de eveniment. Fondurile colectate din vanzarea biletelor, sponsorizari si alte surse au fost în mare parte controlate de regimul sau.
Lupta propriu-zisa a fost una istorica. Muhammad Ali, considerat outsider, a reusit sa învinga un George Foreman cotat cu mari sanse de succes, folosind o strategie neasteptata si inteligenta, fortandu-si adversarul sa-l urmareasca prin ring si extenuandu-l treptat, pentru a contraataca decisiv în ultimele reprize.
Ali a demonstrat o rezistenta fizica si mentala impresionanta, redobandindu-si astfel coroana de campion mondial la categoria grea. În afara ringului, însa, ade-varatul castigator al acestui eveniment a fost Mobutu Sese Seko, care a transformat aceasta lupta într-un proiect de consolidare a puterii sale personale si de promovare a imaginii sale si a tarii sale pe plan global.
Prin combinarea politicii, finantelor si sportului, Mobutu a lasat o amprenta durabila asupra modului în care astfel de evenimente pot fi folosite pentru interesele unor lideri autoritari, în detrimentul cetatenilor pe care pretind ca îi reprezinta.
GABRIEL TUDOR
Comentarii