Arhitectura reprezinta o înalta stiinta si maiestrie de sorginte divina, un atribut harazit la începuturi doar zeilor, de la care oamenii au învatat ori au preluat nenumarate reguli si secrete specifice, dar niciodata nu au putut patrunde toate tainele artei ce semnifica, prin însasi esenta sa, ideea de viitor, de echilibru, de speranta…
Un mister înca nedezlegat
Omul si-a dorit dintotdeauna sa se poata desprinde de pamânt, de conditia sa telurica, prin propriile mijloace, însa imposibilitatea zborului liber nu l-a împiedicat sa cladeasca în chip real punti care sa-l apropie de ceruri, de Divinitate. Turnurile simbolizeaza în acest sens un mesaj despre nostalgia tarâmului pierdut, trimis catre înalturi.
Orasul indian Ahmedabad, întemeiat în anul 141 de sultanul Ahmed Shah, ofera exemple interesante (lacase de cult, moschei) de arhitectura indo-musulmana cuprinse în mozaicul etnic si religios indian.
Jhulta Minar („Minaretele tremuratoare”) din Ahmedabad par a întruchipa un sâmbure de speranta ca omul nu a pierdut toata zestrea cu care a fost trimis pe Pamânt.
Minaretele atribuite moscheilor musulmane le gasim si în India, unde elementul musulman s-a dezvoltat în decursul istoriei ca un stil artistic distinct. Se presupune ca minaretele au fost construite cu scopul principal de a contracara deteriorarea moscheii în caz de cutremur.
Acest complex religios este considerat o minune arhitectonica islamista. Istoria Jhulta Minar, include doua variante interesante referitoare la originea lor. Prima relateaza ca moscheea a fost construita de Sidi Bashir, un sclav al sultanului Ahmed Shah, al carui nume îl poarta; finalizarea lucrarii a fost în anul 1452, dar dupa doua veacuri totul a fost distrus în timpul unui razboi între doi sultani din regiune, în 1753.
O alta versiune plaseaza ridicarea moscheii si a minaretelor în 1511, însa nu acesta este astazi elementul care atrage cu prioritate turistii si interesul oamenilor de stiinta. Enigma înca nedezlegata se refera la faptul ca, daca unul dintre cele doua minarete începe sa vibreze (la trecerea unui tren prin gara Ahmedabad Junction, foarte apropiata, la deplasarea vizitatorilor în incinta, la un cutremur minor), dupa câteva secunde începe sa vibreze si celalalt, ca si cum ar intra în rezonanta, desi – aici intervine inexplicabilul – structura de trecere dintre turnuri nu înregistreaza absolut deloc acea miscare, pe care, logic, ar trebui sa o transmita constructiei alaturate.
Broderii în piatra
La jumatatea secolului al XIX-lea, un specialist englez în sanscrita, Sir Monier M. Williams, a observat ca minaretele tremura si a remarcat public aceasta neobisnuita caracteristica, astfel luând nastere sintagma „Shaking Minarets”. Ele prezinta arhitectura reala a Indiei medievale, fiind construite în maniera musulmana gotica, cu influente specifice regiunii Rajputana.
Turnurile ating înaltimea de 34 de metri si au câte trei etaje, fiecare cu câte trei balcoane de piatra bine echilibrate. Partea fascinanta a ansamblului o constituie broderiile si arabescurile sculptate în piatra, ce imprima o valoare inestimabila realizarilor artistice care evolueaza între modele traditionale complicate si opere rafinate, cu detalii implantate adânc în epoca si în spiritul locului.
Arhitectii de azi cred ca principiile vibratiilor se pot activa când bârnele de lemn sunt plasate între golurile pietrelor. Dar aici nu se gasesc astfel de lucrari de lemn pe structura sa exterioara. Câtiva experti cred ca materialele de lipire folosite la ea ar putea avea proprietati electrice, dar nici acestea nu pot dura mult timp.
În schimb, localnicii spun ca minaretele au fost construite cu gresie flexibila, taiata în forma cilindrica, una dintre tehnicile folosite în perioada medievala pentru protejarea structurii de calamitati naturale precum cutremurele. Turnurile au trepte în spirala în interior pentru a ajunge la balcoane si ferestre, iar de la baza pâna în vârf, ele sunt decorate cu lucrari de arta, din piatra, unice.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii