În anul 1565, artistul flamand Anton van den Wyndaerde, care a imortalizat în desene extrem de realiste zeci de locuri si asezari, a realizat un „portret” al orasului spaniol Cuenca, din centrul colinar al Spaniei.
Este prima imagine a acestor locuri, care s-a pastrat pâna în prezent, însa si o buna parte din fosta fortareata musulmana, devenita ulterior asezare crestina, a ramas drept marturie a unei lumi medievale ce ne fascineaza prin respiratia sa de dincolo de granitele timpului.
Elementul principal care atrage în permanenta vizitatori în Cuenca îl constituie asa-numitele casas colgadas („casele suspendate”) sau casas voladas („casele zburatoare”).
În tara lui Don Quijote
Pitoreasca asezare din inima locurilor de bastina ale faimosului cavaler ratacitor – provincia autonoma Castilla-La Mancha – este alcatuita din doua parti importante.
Una este orasul modern, iar cea de-a doua, principalul de interes, zona orasului vechi, situata pe un relief stâncos, excelent plasata din punct de vedere strategic, fiind marginita de cheile fluviului Júcar si de afluentul acestuia, Huécar. Accesul la zona veche se face numai trecând pe la fel de celebrul pod San Pablo, a carui parcurgere creeaza o senzatie de plutire, de zbor. Casele vechi si strazile pietruite evoca importanta pe care a avut-o orasul în epoca medievala.
Din fortareata medievala, opt dintre cladirile plasate deasupra abisului au supravietuit pâna în prima parte a secolului trecut, majoritatea dintre cele „batrâne” cazând prada timpului si nevoii firesti a oamenilor de a-si aduce locuintele la standarde corespunzatoare vremii respective.
In anii 1960, din cauza distrugerii patrimoniului, autoritatile au decis sa cumpere singurele trei case ramase pentru a evita pierderea lor totala. Acestea au devenit „vedete” ale turismului local, fiind cunoscute, doua dintre ele sub numele de Las Casas de los Reyes („Casele regilor”), întrucât aici poposeau relativ frecvent monarhii aflati în trecere prin zona, iar a treia, ca La Casa de la Sirena („Casa sirenei”).
Mistere medievale
Arhitectura caselor suspendate este foarte asemanatoare cu cea a altor cladiri din oras, dar, nu exista niciuna care sa se asemene în ceea ce priveste spectaculozitatea.
Casele suspendate din Cuenca au fost construite în stil gotic, cu grinzi de pin, zidarie si tencuiala. Peretele exterior de la fatada conserva decoratiunile din piatra de mormânt, pe lânga grilajele caracteristice ale balcoanelor.
Un amanunt surprinzator este ca balcoanele suspendate au fost construite mult mai târziu decât casele: au fost instalate în anul 1927 si au devenit un punct de referinta în satisfacerea interesului vizitatorilor pentru insolitele obiective.
In legatura cu casele suspendate, dar si cu alte locuri vechi din oras, exista mai multe legende, câteva dintre ele tintind direct un subiect în voga atunci când vine vorba despre mistere medievale.
„Casa sirenei” ar fi primit acest nume ciudat de la faptul ca, în urma cu veacuri, amanta secreta a unui mare nobil, ramasa însarcinata, pentru a ascunde fapta adulterina a barbatului, a fost aruncata de la o fereastra în prapastia de la poalele stâncii pe care se afla locuinta respectiva.
De atunci, se spune ca fantoma victimei cutreiera noaptea zona, strigându-si disperarea cu glas ca al unei sirene. De asemenea, Biserica „Las Augustias” ar ascunde si ea o taina asemanatoare, de data aceasta însa un calugar fiind cel al carui spectru nelinistit tulbura linistea noptilor. Desigur, superstitiile sunt brodate pe marginea unor întâmplari de odinioara, însa cel mai important este ca, în Cuenca, oamenii se mai pot desfata si în prezent cu imaginea superba a casas colgadas.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii