Lucrarea „Dezinformare: Suprimarea de catre guvernul SUA a Fenomenelor Anomale Neidentificate si a Stiintei Avansate” elaborata de Institutul Noua Paradigma, condus de avocatul Daniel Sheehan, mentioneaza mai multe cazuri care demonstreaza existenta unor dezinformari guvernamentale în SUA. Evocam mai jos trei dintre acestea.
Unul este programul secret al Agentiei Centrale de Informatii (CIA) numit MKULTRA (1953-1973). Lansat în 1953 sub conducerea lui Sidney Gottlieb, proiectul era menit sa investigheze metodele de manipulare psihologica, control comportamental si tehnici avansate de interogare, în timpul Razboiului Rece. Pe parcursul a aproximativ doua decenii, MKULTRA a cuprins peste 140 de subproiecte care explorau utilizarea substantelor psihoactive, hipnoza, deprivarea senzoriala, izolarea si manipularea memoriei. Au fost efectuate, frecvent, experimente asupra unor civili, prizonieri, personal militar si pacienti psihiatrici fara consimtamântul informat al acestora, încalcând standarde etice si legale fundamentale. Printre cele mai notorii subproiecte s-a numarat Operatiunea Midnight Climax, în care LSD-ul a fost administrat fara stirea subiectilor în locatii controlate de CIA, cu observarea secreta a raspunsurilor comportamentale.
Pe masura ce controlul public asupra activitatilor de informatii a crescut, la începutul anilor 1970, directorul CIA, Richard Helms, a ordonat în 1973 distrugerea dosarelor operationale ale MKULTRA. Aceasta actiune a asigurat ca întreaga sfera de aplicare a programului va ramâne ascunsa, doar cu o documentatie fragmentara si marturii limitate care au supravietuit prin investigatii ulterioare ale Congresului, când Comitetul Church, numit dupa senatorul Frank Church, a început sa investigheze o gama larga de abuzuri, în 1975.
Investigatia Comitetului Church a dezvaluit abateri sistemice, inclusiv experimente ilegale de control al mintii si eforturi deliberate de a induce în eroare organismele de supraveghere. Cu toate acestea, dezvaluirile publice au încadrat strategic MKULTRA doar ca o actiune gresita sau ineficienta, care a produs o valoare informativa redusa, minimizând astfel semnificatia sa si protejând CIA de o responsabilitate institutionala mai larga pentru încalcarile drepturilor omului.
Tinte-cheie ale COINTELPRO
Strategiile de suprimare utilizate în MKULTRA sunt instructive pentru examinarea modului în care cercetarea legata de Fenomenele Anomale Neidentificate (UAP) si de inteligentele non-umane (NHI) a fost gestionata istoric. În ambele contexte, programe cu o semnificatie potential profunda au fost ascunse în spatele barierelor de clasificare, devenind adesea inaccesibile chiar si supravegherii Congresului.
Tehnicile de dezinformare rafinate din timpul MKULTRA – secretul, distrugerea strategica a dovezilor, minimizarea abaterilor si controlul asupra naratiunilor publice – ramân relevante pentru întelegerea modului în care informatiile despre UAP, NHI si cercetarea stiintifica avansata continua sa fie suprimate astazi. Un alt exemplu este programul COINTELPRO (1956-1971), prescurtare de la „Programul de Contrainformatii”, constând dintr-o serie de operatiuni FBI secrete initiate în 1956 sub conducerea lui J. Edgar Hoover.
Ele au avut ca scop supravegherea, infiltrarea si perturbarea organizatiilor politice interne percepute de Hoover si aliatii sai ideologici ca amenintari la adresa securitatii nationale. Desi initial justificata de fondatorii sai ca o masura de contra-subversiune în timpul Razboiului Rece, domeniul de aplicare opera-tionala al COINTELPRO s-a extins rapid pentru a viza organizatiile pentru drepturile civile, grupurile antirazboi, miscarile de echitate ale unor grupuri rasiale si disidentii politici. Tacticile programului includeau supravegherea ilegala, razboiul psihologic, hartuirea, fabricarea de dovezi, santajul si manipularea naratiunilor din mass-media pentru a discredita si neutraliza pe cei perceputi ca adversari.
Printre tintele-cheie ale COINTELPRO s-au numarat personalitati precum Martin Luther King Jr., alti membri ai Conferintei de Conducere Crestina Sudica (SCLC), Partidul Panterelor Negre si activisti opusi razboiului din Vietnam. Agentii FBI au folosit scrisori falsificate, amenintari anonime si scurgeri de informatii false în mass-media pentru a semana neîncredere în cadrul organizatiilor, a crea diviziuni interne si a submina sprijinul public pentru liderii activisti. De pilda, FBI i-a trimis lui King o nota în care îl îndemna sa se sinucida, amenintându-l ca va expune înregistrarile interceptarilor telefonice ale unor întâlniri sexuale de tipul „oala cu miere” puse în scena de FBI. Actiuni similare s-au adresat liderilor Partidului Panterelor Negre, unde acuzatiile false si dovezile plantate vizau incitarea la violenta si justificarea represiunii statale.
Existenta COINTELPRO a fost dezvaluita în 1971, când activistii au patruns cu forta într-un birou local al FBI din Media, Pennsylvania, expunând documente interne care detaliau operatiunile programului. Reactia publicului la dezvaluiri a fost extrem de critica, ducând la investigatii ale Congresului. Cu toate acestea, FBI a subestimat amploarea faptelor ilicite, încadrând COINTELPRO doar ca o masura excesiv de zeloasa, defensiva, dar nu ca o încalcare sistemica a drepturilor constitutionale.
Relevanta COINTELPRO pentru gestionarea cercetarilor legate de UAP si NHI consta în demonstrarea modului în care agentiile de informatii operationalizeaza dezinformarea pentru a marginaliza cunostintele incomode.
Asa cum disidentii politici au fost stigmatizati si discreditati, martorii credibili ai UAP, oamenii de stiinta si denuntatorii au fost adesea supusi ridiculizarii, prejudicierii reputatiei sau izolarii institutionale.
Ambele fenomene prezinta o aceeasi formula: identificarea sursei perturbatoare, subminarea credibilitatii acesteia, inundarea spatiului public cu naratiuni dispretuitoare si asigurarea negarii institutionale odata ce are loc expunerea.
Un al treilea exemplu este Operatiunea Mockingbird (anii 1950-1970), constând din eforturile CIA de a influenta presa în timpul Razboiului Rece. Conform Raportului final al Comitetului Church din 1976, CIA a mentinut relatii secrete cu câteva sute de jurnalisti si organizatii media din întreaga lume, utilizând aceste canale pentru a disemina propaganda, a planta naratiuni favorabile obiectivelor de politica externa a SUA si a suprima relatarile considerate daunatoare intereselor de securitate nationala.
Operatiunea Mockingbird
Zeci de jurnalisti americani au fost descoperiti ca aveau legaturi clandestine cu Agentia, oferind CIA acces semnificativ la ziare importante, servicii de stiri, retele de televiziune si edituri. Influenta CIA se extindea practic în fiecare organizatie majora de stiri. Jurnalistii colaborau cu Agentia, uneori motivati de patriotism, acces privilegiat sau stimulente financiare. Aceasta penetrare nu a fost doar o masura defensiva din timpul Razboiului Rece, ci un efort coordonat de a gestiona perceptia publica la nivel intern si de a suprima naratiunile disidente. Desi aspecte ale întregii sfere de actiune a Operatiunii Mockingbird ramân ascunse, prin clasificare si reticenta institutionala, activitatile detaliate ale Comitetului Church ofera un studiu de caz critic în ingineria sistematica a discursului public de catre agentiile de informatii.
Caracteristicile structurale ale Operatiunii Mockingbird, recrutarea sub acoperire, spalarea de informatii si campaniile de influenta media au o relevanta durabila pentru întelegerea strategiilor contemporane de gestionare a naratiunii în jurul subiectelor legate de UAP si NHI.
În timp ce COINTELPRO a demonstrat cum ar putea fi folosita dezinformarea ca arma pentru a neutraliza miscarile politice, Mockingbird ilustreaza cum întregi ecosisteme media pot fi modelate sistematic pentru a marginaliza cunostintele perturbatoare. Modul în care sunt tratati martorii aparitiei unor UAP-uri, anchetele stiintifice asupra fenomenelor anormale si afirmatiile denuntatorilor reflecta adesea tacticile rafinate în anii de operare a Mockingbird: încadrarea selectiva în mass-media, ridiculizarea surselor credibile si prioritizarea naratiunilor aprobate de guvern în detrimentul analizei independente.
Implementarea strategica a ridiculizarii si trivializarii în relatarea despre UAP, în special în urma recomandarilor Panelului Robertson din 1953, reflecta o continuitate directa cu tehnicile formalizate în timpul erei Mockingbird.
Sunt si exemple contemporane, cum ar fi publicarea raportului istoric UAP din 2024 al AARO. Întelegerea metodelor operationale ale Mockingbird ofera un context esential pentru analiza modului în care sunt formulate astazi dezvaluirile legate de UAP-uri.
DAN D. FARCAS
Comentarii