În cartea sa „UFOs: Generals, Pilots and Government Officials Go On the Record”, tradusa si publicata în 2011 si în limba româna, Leslie Kean opune tabuul instituit de oficialitatile SUA fata de fenomenul OZN cu atitudinea mai relaxata a altor tari. În acest sens ea mentioneaza desecretizarile de documente militare OZN, începute în 2004, din Brazilia, Chile, Franta, Mexic, Rusia, Uruguay, Peru, Irlanda, Australia, Canada, Marea Britanie, Danemarca si Suedia.
De pilda, oficialitatile din Franta au luat în serios existenta OZN-urilor înca din anii ’70, începând cu instructiunile date în acest sens jandarmeriei, în 1974, si cu înfiintarea, în 1977, în cadrul CNES (Centrul National pentru Studii Spatiale din Franta), a organizatiei GEPAN (Grupul de Studii al Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate). Mult timp dupa aceea, ea a fost singura structura oficiala civila din lume, finantata de la buget, dedicata studiului OZN-urilor. Numit un timp SEPRA, organismul exista si la ora actuala, cu numele de „Grupul pentru Studiu si Informare asupra Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate” (GEIPAN). În cursul anului 2007 el a pus pe Internet, arhiva sa: cam 100.000 de pagini, privind circa 1600 de cazuri, acoperind peste 30 de ani; 28% din cazuri sunt considerate inexplicabile.
O realitate obiectiva
Trei personalitati din Franta au scris texte special pentru cartea Lesliei Kean. Unul dintre acestia este Yves Sillard, fost director general al CNES, cel ce a înfiintat GEPAN, iar la ora actuala este presedintele „comitetului director” al GEIPAN. Textul sau începe cu fraza: „Realitatea obiectiva a fenomenelor aeriene neidentificate, cunoscute mai bine publicului larg sub numele de OZN, nu mai este pusa sub semnul întrebarii. Datele înregistrate de GEIPAN se bazeaza pe metode riguroase de analiza si control. Cazurile aeronautice vin din partea unor martori competenti, antrenati sa faca fata unor situatii neobisnuite si sa reactioneze cu calm”. Între altele Sillard mai mentioneaza ca: „Dezvoltarea stiintei, chiar în deceniile urmatoare va conduce în mod sigur la numeroase concepte noi, absolut impredictibile astazi. Ceea ce ni se pare ca reprezinta un obstacol insurmontabil pentru civilizatiile mai avansate care calatoresc de pe exoplanete pe Pamânt probabil ca ne va aparea, atunci, într-o lumina cu totul diferita…”.
O a doua personalitate, textul caruia ocupa un întreg capitol, este Jean-Jacques Vélasco, responsabilul GEPAN etc. timp de douazeci si unu de ani, din 1983 pâna în 2004. El recunoaste ca atunci când era în aceasta functie, si-a impus „dupa cum si era de datoria mea, o mare rezerva în exprimarea oricaror interpretari sau concluzii pe subiectul OZN”. Dar acum poate spune fara ezitare ca „OZN-urile – ca obiecte materiale – exista si sunt distincte de oricare fenomen obisnuit. Aceste cazuri sunt putine la numar, dar extraordinarele lor caracteristici si efecte fizice, nu lasa loc pentru ambiguitati (…) Ele par sa fie «obiecte artificiale si controlate», iar caracteristicile lor fizice pot fi masurate de sistemele noastre de detectie – în special de radare”. Între performantele inexplicabile ale acestor obiecte, Vélasco mentioneaza: „zborul stationar si complet lipsit de zgomot, acceleratiile la viteze care sfideaza legea inertiei, exercitarea unor efecte asupra sistemelor electronice de navigatie sau de transmisiuni si aparenta capacitate de a induce întreruperi ale curentului electric. Când sunt întâlnite avioane, civile sau militare, aceste obiecte par capabile sa anticipeze si sa neutralizeze manevrele defensive ale pilotilor”.
Metodologie comuna
Vorbind de agentiile guvernamentale franceze vizând fenomenul OZN, Vélasco mentioneaza cazuri din anii cincizeci, apoi o declaratie radiofonica, din 1974, a ministrului apararii Robert Galey, care îndemna la studierea acestui fenomen. Când s-a creat GEPAN, organismul avea în spate o retea formata din politie, jandarmerie, Fortele Aeriene, Marina, statii meteorologice si oficialitati aeronautice, respectând cu totii o metodologie comuna, prin care datele colectate sa fie raportate si centralizate. Cazurile colectate astfel erau examinate periodic de un consiliu stiintific format din experti în diferite domenii relevante. Acestia clasificau cazurile în patru categorii: (A) identificate, (B) probabil identificate, (C) date insuficiente si (D) inexplicabile „în ciuda relatarilor precise ale martorilor si a dovezilor de calitate recuperate de la locul observatiei”. Acestea din urma erau împartite în continuare conform clasificarii propusa de Prof. J. Allen Hynek (între care, de pilda, întâlnirile apropiate de gradul III).
Vélasco descrie câteva dintre cazurile neidentificate spectaculoase, investigate de GEIPAN si precursoarele sale, observând ca „de fapt, cazurile aeronautice ofera cele mai convingatoare rezultate în aceasta problema”. El citeaza si un studiu facut de Dominique Weinstein, care a catalogat 1305 observatii apartinând unor piloti. Dintre acestea aproape 37% proveneau de la avioane militare, 27% de la aviatia civila, iar restul de la avioane particulare. În 12% din cazuri observatia a fost confirmata prin radar, în 3,5% a fost afectata aparatura de bord. 22 de cazuri se refera la coliziuni evitate în ultima secunda, iar sase cazuri cuprind „lupte aeriene” sau manevre de lupta între OZN si aparatul de zbor.
Jean Jacques Vélasco propune „ipoteza socanta” ca exista o legatura între fenomenul OZN si armele nucleare. El evoca în acest scop declaratii îngrijorate ale oficialitatilor americane, care, în 1949 constatau ca „fenomenele aeriene neidentificate” apar în preajma unor „instalatii sensibile” militare deci „au legatura cu Apararea Nationala a Statelor Unite”. Vélasco remarca si o corelatie a aparitiilor cu testele nucleare si reaminteste incidentele în care OZN-uri au blocat rachete nucleare în 1966 în Dakota de Nord, în 1967 în Montana etc. El îsi „permite speculatia” ca ar putea fi vorba de sonde ale unor „civilizatii extraterestre” având motivatia „de a ne monitoriza planeta din cauza îngrijorarii pe care au produs-o manifestarile oamenilor”.
A treia personalitate franceza, inclusa cu un text în cartea Lesliei Kean, este generalul maior de aviatie, în retragere, Denis Letty. El descrie câteva întâlniri dramatice cu OZN-uri ale unor piloti francezi. Din cauza lor, în 1996, în cadrul Asociatiei auditorilor veterani ai Institutului Francez pentru Înalte Studii de Aparare Nationala (IHEDN – asociatie de planificare strategica finantata de guvern), s-a luat hotarârea crearii unei Comisii pentru Studii Aprofundate, prescurtat COMETA, care a efectuat, timp de patru ani, cercetari asupra implicatiilor fenomenului OZN.
Grupul a fost prezidat chiar de Denis Letty, printre membrii ei numarându-se generalul de aviatie Bruno LeMoine, amiralul Marc Merlo, Michel Algrin, doctor în stiinte politice, generalul Pierre Bescond, inginer de armamente, toti fosti „auditori” IHEDN, dar si Denis Blanchet, superintendent sef al politiei nationale, din cadrul Ministerului de Interne, Christian Marchal, director stiintific la Oficiul National de Cercetare în Aeronautica si generalul Alain Orszag, doctor în fizica. La lucrarile grupului au mai contribuit si alti specialisti, între care Jean-Jacques Vélasco, cercetator si ufolog, François Louange, specialist în analize foto si generalul Joseph Domange de la IHEDN.
Pentru ce trebuie sa ne pregatim
Rezultatele proiectului au fost publicate la 16 iulie 1999 într-un document de nouazeci de pagini: Les OVNI et la Defence: A quoi doit-on se préparer, tradus si în româneste cu titlul „OZN-urile si Apararea. Pentru ce trebuie sa ne pregatim”. Raportul începe cu un preambul de André Lebeau, fost presedinte al Centrului National pentru Studii Spatiale (CNES) si este prefatat de generalul de aviatie Bernard Norlain, fost director al IHEDN. Raportul este însotit de sapte anexe deosebit de interesante, privind: observatii radar în Franta, observatii OZN facute de astronomi, viata în Univers, colonizarea Spatiului Cosmic, Cazul Roswell si posibila dezinformare, vechimea fenomenului OZN si elemente de cronologie, reflectii privind aspecte diverse: psihologice, sociologice si politice ale fenomenului OZN. Înainte de a fi dat publicitatii, textul a fost expediat presedintelui Jacques Chirac si prim-ministrului Lionel Jospin.
Proiectul COMETA apreciaza ca „realitatea fizica a OZN-urilor, cu performante de zbor neatinse pe Pamânt, controlate de fiinte inteligente, este «cvasi certa»”. Ca explicatii: farsele si contrafacerile constituie rare exceptii; conspiratia si manipularile datorate unor mici grupuri ultrasecrete nu sunt de luat în considerare în mod serios, ca de altfel nici variantele cu fenomene naturale, parapsihologice ori halucinatii colective. Ipoteza unor arme secrete este de asemenea improbabila. În schimb, asa cum subliniaza si generalul Letty, „Acumularea de observatii bine documentate, facute de martori credibili, ne arata ca de acum înainte trebuie sa luam în considerare toate ipotezele privind originea OZN-urilor, în special ipoteza extraterestra”. Desi nu exista pâna în prezent probe privind actiuni ostile din partea OZN-urilor, exista cel putin câteva cazuri în care se poate vorbi de încercari de intimidare.
Studiul îsi pune întrebarea: Ce atitudine trebuie sa luam daca totusi OZN-urile au origine extraterestra? Ce strategie ar trebui sa adoptam? Care sunt situatiile pentru care ar trebui sa ne pregatim? Lucrarea ia în discutie mai multe scenarii, care ar trebui aprofundate prin implicatiile la nivel politic, militar, religios si al informarii marelui public. Ar trebui creat un comitet special, la cel mai înalt nivel guvernamental, însarcinat cu dezvoltarea unor ipoteze, strategii si pregatirea unor actiuni de cooperare cu alte tari. Raportul spune ca trebuie învinse prejudecatile de pâna acum si teama de ridicol, propunând în acest sens chiar si tinerea unor conferinte de informare în marile scoli militare, ori încheierea unor acorduri între Uniunea Europeana si Statele Unite.
DAN D. FARCAS
Comentarii