Rapirile OZN, ca si întalnirile contactatilor, de care aminteam în episoadele precedente, se spune ca se petrec uneori „în trup” alteori „în spirit”, ca si cum acesta din urma s-ar putea desprinde de materie, calatorind la mari departari, întorcandu-se apoi ca sa-si dea seama de cele vazute. Si rapirile (la sfarsitul carora ti se spunea ca nu ai voie sa spui ce ai vazut si auzit) se petrec uneori în trup alteori în spirit. Acest fapt îi preocupa deja si pe antici.
Apostolul Pavel, în Epistola a doua catre corinteni (2 Cor, 12, 2-4) scrie astfel: „Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana în al treilea cer (daca a fost în trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie). Si stiu ca omul acesta (daca a fost în trup sau fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie), a fost rapit în rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este îngaduit unui om sa le rosteasca”.
Exista persoane care afirma ca îsi pot parasi trupul dupa voie, calatorind departe, observand ceea ce se petrece acolo si relatand apoi despre aceasta, fenomen numit decorporare sau extracorporalitate. În anii saizeci s-au facut chiar experimente în acest sens la Universitatea Duke (Carolina de Nord). În anii saptezeci au facut senzatie cazurile, examinate de Dr. Elisabeth Kubler-Ross, de Raymond Moody si de numerosi altii, privind „experienta la limita mortii” sau „experienta mortii apropiate” (Near Death Experience – prescurtat NDE).
În esenta, un anumit procent din persoanele revenite din starea de moarte clinica spuneau ca s-au vazut parasindu-si corpul fizic, plutind undeva la înaltime, urmarind forfota din jurul trupului lor, ascultand comentariile celor de fata, între care si faptul ca au murit. Unii pleaca astfel prin alte încaperi, putand descrie ulterior detalii pe care altminteri n-aveau cum sa le cunoasca. Mai departe, cei în cauza s-au confruntat cu aparitii luminoase de o mare stralucire si frumusete, au simtit un sentiment de pace, iar uneori au avut impresia trecerii printr-un tunel întunecat, ajungand într-o alta lume, unde au întalnit rude si prieteni decedati, eventual îngeri sau sfinti etc.
Si rapirile OZN pot fi în spirit. Cel rapit, privind înapoi, îsi poate vedea, în acest din urma caz, trupul fie în pat, fie în automobil, de parca ar dormi, ori într-o stare care a primit numele tehnic de „animatie suspendata”. Mai multi martori au notat ca li s-a parut bizar ca „erau în doua locuri deodata” sau chiar ca „se simteau în doua locuri în acelasi timp”.
De pilda, Betty Andreasson-Luca, aparent rapita în spirit în 1978, relata ca, ridicandu-se, si-a vazut corpul, la început semanand cu cel fizic, apoi tot mai straveziu si decolorat, iar în cele din urma metamorfozat într-o lumina aurie lipsita de forma. La un moment dat, au coborat peste ea o multime de luminite stralucitoare, care apoi s-au transformat în globuri luminoase. Acestea s-au rostogolit de-a lungul unor benzi, dupa care au devenit siluete umane. Dupa mai multe astfel de întamplari, niste creaturi nepamantene, cu parul alb si înfatisare de îngeri, îmbracate în lungi robe albe, i-au condus pana la o poarta, dincolo de care a urmat întoarcerea acasa… Ne frapeaza în acest exemplu si similitudinea cu un fragment din Cartea lui Enoh: „m-au ridicat într-un loc unde s…t dupa bunul lor plac, ei luau înfatisarea unui om” (XVII; 1).
Ipoteza dupa care omul poseda si alte „corpuri” decat cel fizic, corpuri care pot deveni autonome în anumite cazuri, este veche precum gandirea omeneasca. În conceptia anticilor egipteni la moartea corpului fizic supravietuiau doua fiinte: Ka si Ba. Grecii stiau si ei de trei „corpuri”: soma, psyche si pneuma. Aceeasi împartire o regasim si la Sfantul Albert cel Mare (1193-1280). Mai aproape de noi s-a vorbit de un „corp eteric” si un „corp astral”, primul semi-material, intermediar între corpul fizic si suflet, al doilea spiritual, capabil sa fiinteze independent de corpul fizic.
În 1939 Semion Kirlian, tehnician dintr-un laborator universitar din URSS, a descoperit un efect care de atunci îi poarta numele si care pare sa dovedeasca existenta, pe langa corpul fizic, cel putin a unui „al doilea” corp, numit conventional corp eteric sau „fluidic”, care ar contine o matrice informationala, capabila, în anumite conditii, sa asigure chiar generarea sau regenerarea corpului fizic. Corpul astral, care ar fi acelasi cu sufletul, sau spiritul ganditor, a fost considerat însa totdeauna altceva decat aceasta „dublura eterica”.
Dan D. Farcas
Comentarii