Daca citim atent primele pagini ale Bibliei ne lamurim ca „pacatul originar” nu are nici o legatura cu actul sexual, asa cum se crede uneori, ci cu încalcarea interdictiei de a se transmite oamenilor cunostinte. Aceeasi cerinta stranie o întalnim si în ipoteticele contacte cu civilizatiile nepamantene, care nu au voie sa se amestece în evolutia noastra. Conform Bibliei, Dumnezeu i-a creat de la bun început pe oameni în ideea de a avea urmasi, dupa cum sta scris ca „barbat si femeie i-a facut. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: «Cresteti, înmultiti-va, umpleti Pamantul si supuneti-l»” (Facerea, 1; 27-28).
Dupa aceasta însa li s-a poruncit: „Din toti pomii raiului poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci în ziua în care vei manca din el, cu moarte vei muri” (Facerea 2; 16-17); (interesant ca în momentul respectiv nu exista nici o opreliste de a manca din „pomul vietii”). Interdictia nu este respectata (si Adam nu moare în ziua aceea), ca urmare a uneltirilor unei fiinte supranaturale, care este aratata ba ca un sarpe, ca toti serpii, blestemat „pe pantece sa se tarasca” etc., ba ca Satana, în ciuda faptului ca pana în acel punct – si mult dupa aceea – Biblia nu pomeneste nimic de existenta acestuia si nu-l mai arata nicaieri ca pe un tarator.
Dumnezeu remarca „Iata, Adam a devenit ca unul din Noi, cunoscand binele si raul”. Pedeapsa pentru încalcarea poruncii, dar mai cu seama pentru pacatul cunoasterii neîngaduite, este alungarea din gradina Edenului „ca nu cumva sa-si întinda el mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca în veci…” (Facerea, 3; 22).
Cartea lui Enoh prezinta o completare lamuritoare la istoria acestui pacat. Scrie acolo ca, pe langa experientele de hibridare, a existat si un al doilea motiv grav pentru pedepsirea îngerilor rebeli si anume cunoasterea pe care acestia au transmis-o oamenilor, fara permisiunea divina. De data aceasta în prim-plan îl gasim pe îngerul Azazyel, care i-a învatat pe oameni sa faca arme si podoabe. Din fericire – scrie în Cartea lui Enoh – tainele cele mari au ramas nedezvaluite.
Condamnarea acestei cunoasteri este cu atat mai ciudata si contradictorie cu cat Enoh, într-un alt pasaj, este numit, cu respect, „scribul”, iar pacatele îngerilor, ca si îndemnurile catre cei drepti sunt consemnate într-o carte, instrument caruia naratorul îi face si un elogiu spunand: „carti de bucurie vor fi date dreptilor si înteleptilor; si ei vor crede în aceste carti”. În plus, Enoh consemneaza în lucrarea sa o seama de cunostinte – dintre cele „nepermise” – de pilda legate de astronomie.
Cazul nu este singular. si în alte mitologii întalnim educatori supranaturali cu o soarta tot atat de aspra. Titanul Prometeu, de exemplu, le-a daruit oamenilor focul si ratiunea, învatandu-i mestesugurile esentiale, între care si astronomia si aritmetica. Pentru fapta sa, el a fost pedepsit de Zeus sa fie înlantuit de o stanca din Caucaz si sa fie sfasiat zilnic de un vultur. Legende cu eroi civilizatori pedepsiti sunt prezente si la alte popoarele.
Care sa fie motivul pentru care învatatura a fost socotita un pacat atat de mare? O prima explicatie ar fi ca cei ce au promovat aceste legende au fost castele preotesti care voiau sa-si pastreze doar lor monopolul cunoasterii. Putea fi desigur si nostalgia unui „paradis primitiv”, ori teama ca tehnica, luand-o înaintea moralei, va duce la o situatie în care omenirea va deveni de nestapanit si se va autodistruge. Si Cartea lui Enoh remarca faptul ca ori de cate ori mijloacele de a ucide au trecut în mainile locuitorilor Pamantului „acolo au ramas pentru totdeauna”. Dar n-ar fi exclus sa mai fi fost un motiv important…
Daca cineva ar descoperi, în zilele noastre, o insula verde, necalcata de piciorul omului, ea ar fi declarata rezervatie naturala. Printr-o grija asemanatoare, un ipotetic „administrator” cosmic nu ne-ar transmite nimic despre cunoasterea pe care o poseda, pentru a nu distruge specificitatea noastra, pentru a o lasa sa se maturizeze pe propriile cai. Nu ne-ar da nici macar dovezi ferme ca este aici si ca ne urmareste, deoarece chiar si o singura astfel de dovada, daca ar fi absolut certa, ar da peste cap toata evolutia noastra. (Va urma)
DAN D. FARCAS
Comentarii