Recent, pe platforma de intrebari si raspunsuri Quora, Luis Elizondo, fostul director al proiectului OZN – AATIP – de la Pentagon si actualmente directorul programelor speciale ale Academiei To the Stars, a raspuns pe larg la intrebarea: „ce inseamna paranormal?” Rezum, in continuare, o parte din interesantele sale comentarii.
Prefixul „para” inseamna pur si simplu, „deasupra” sau „dincolo”. De ce, atunci cand prefixul „para” este folosit inainte de cuvantul „normal”, ne asumam in mod automat ca este vorba de o falsa stiinta, de subiecte tabu, sau de vrajitorie? La urma urmei, sensul cuvantului „paranormal” este relativ – ceea ce este azi paranormal va putea fi considerat un lucru obisnuit maine.
Cand Antonie van Leeuwenhoek, privind prin microscop, a descoperit prima data protozoarele, se spune ca a fugit din camera strigand: „bestii mici, bestii mici!” Pentru el, ceea ce vedea era ceva „paranormal”. Mayasii si Aztecii din America Centrala au vazut eclipsele solare ca paranormale, la fel cum Cometa Halley a fost considerata paranormala, mai multe secole, in intreaga Europa. Energia electrica, introducerea telegrafului, tehnologia fara fir si chiar antibioticele au fost intampinate toate cu aceeasi mirare si uimire si, in acelasi timp, cu suspiciune si precautie.
Cercetari psihice
Si azi, „paranormal” se refera la fenomene pentru care nu avem inca o intelegere stiintifica solida. In primele zile ale Proiectului Manhattan, multi oameni de stiinta si parlamentari erau reticenti sa cheltuiasca banii contribuabililor pe fragmente invizibile de materie numite „atomi”, despre care se afirma ca, intr-o buna zi, ar putea fi folosite pentru a pune capat razboiului. In anii 1960 si 1970, militarii americani si sovietici au investit milioane de dolari in cercetari psihice, psihotronice si in experimente de control al mintii. Chiar si astazi, Fortele Aeriene ale Statelor Unite si Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata in Domeniul Apararii (DARPA) dezvolta tehnologii pentru a comanda zborul aeronavelor cu ajutorul undelor cerebrale. Cercetarea unor fenomene „paranormale” a dus la o mai buna intelegere a realitatii in domenii precum mecanica cuantica, energia electromagnetica sau biologia umana.
Elizondo a afirmat ca, in cazul fenomenelor aeriene neidentificate (UAP), numite si OZN-uri, stigmatul pus pe tot ce ar putea fi considerat paranormal are un efect descurajant asupra capacitatii de a aborda un potential risc de securitate nationala si limiteaza sever avansul cunoasterii umane. Progresele in tehnologie au condus azi la dovezi credibile si fiabile ca OZN-urile exista, ca sunt mult mai mult decat simple rapoarte anecdotice ale unor observatori neinstruiti, ca in deceniile anterioare. Incet dar sigur, domeniul se departeaza de zona paranormala, pe masura ce observatori cu inalta pregatire vin cu expertiza unor tehnologii avansate in domeniul aerospatial. Dar, chiar daca dovezile sprijina in mod covarsitor studiul legitim al acestor fenomene, cu o capacitate de lupta extrem de mare, multi dintre noi ne incapatanam sa privim in directia opusa, doar pentru ca subiectul este tabu.
Avem nevoie de mai multe informatii, dar media de astazi este afectata de fenomenul „stirilor false”, complicand abilitatea noastra de a primi noi informatii. Acesta devine o arma politica, prin care pot fi ascunse adevaruri si se pot raspandi dezinformari. Rezultatul este ca informatiile referitoare la OZN-uri tind sa fie asociate cu teorii ale conspiratiei, iar publicatiile tabloide sunt gata sa raspandeasca rapid aceasta reputatie negativa. Dar daca indepartam dezinformarea, falsurile, fraudele, schemele de facut bani, egoismul si autoamagirea, raman niste adevaruri care nu pot fi negate. De aceea este bine sa invingem tendinta de a respinge ceea ce este „para” – adica se afla deasupra sau dincolo de intelegerea noastra – doar pentru ca nu avem o explicatie in acest moment.
Un exemplu celebru – a continuat Elizondo – este programul secret Stargate condus odinioara de colegul sau, Dr. Harold Puthoff. Infiintat de Agentia Centrala de Informatii (CIA) sub o alta denumire si ulterior adoptata de Agentia de Informatii a Apararii (DIA), scopul Stargate a fost acela de a forma spioni psihici, avand capacitati de „vizionare la distanta”, pe cai care nici azi nu sunt bine intelese, pentru a culege informatii de la adversarii nostri. Multi din comunitatea stiintifica au respins initial ideea, dar mai tarziu au fost fascinati de fidelitatea si acuratetea datelor colectate.
Acest program, unul dintre cele mai controversate din istoria SUA, a explorat de fapt lumea ciudata a fizicii cuantice in scopul informarii si colectarii de informatii. Si chiar si azi, unele dintre cele mai bizare domenii de cercetare guvernamentala vizeaza lumea fizicii cuantice. Domenii cum ar fi teleportarea, inseparabilitatea cuantica si energia zero, ofera noi perspective asupra structurii realitatii noastre si a cadrului spatiu-timp. Majoritatea oamenilor ar fi surprinsi sa afle ca au fost teleportate obiecte, cum ar fi electroni, inca de acum un deceniu, iar, cel mai recent, satelitul chinez Micius a confirmat teleportarea reusita a unui foton de pe Pamant pe orbita.
Un alt exemplu de implicare a guvernului in lumea ciudata a mecanicii cuantice este Observatorul cu interferometru laser LIGO, un parteneriat intre Caltech, MIT si Fundatia Nationala pentru Stiinte. Misiunea LIGO este de a detecta fluctuatii mici in undele gravitationale cauzate de gaurile negre care se ciocnesc la milioane si miliarde de ani lumina distanta. Existenta acestor unde demonstreaza ca spatiul si timpul in care traim sunt, de fapt, flexibile si, uneori, foarte flexibile. Programul de identificare a amenintarilor aerospatiale (AATIP) al Pentagonului, care studia de fapt fenomenul OZN, a avut un avantaj fata de alte programe similare anterioare. Abia recent – spunea Elizondo – am facut progrese suficiente pentru a intelege, pentru prima data, ca multe dintre insusirile uimitoare ale OZN-urilor – cum ar fi acceleratia instantanee, vitezele hipersonice, observabilitatea scazuta, calatoriile prin medii diverse si chiar antigravitatia – pot fi explicate prin fizica cuantica si nu printr-o stiinta voodoo. Lumea cuantica nu mai este doar un camp al teoriei stiintifice, ci un camp al realitatii practice. Ea poate explica comportamentul universului cu tot ce este in el.
Comunicare instantanee
Legile fizicii sunt menite sa fie sfaramate – spunea Elizondo. Un exemplu este „inseparabilitatea cuantica” (quantum entanglement). Daca doua particule sunt interconectate astfel, atunci cand se actioneaza asupra uneia dintre particule, cealalta reactioneaza instantaneu. Acest fenomen se petrece si daca particulele sunt la distanta de un centimetru, si daca sunt la doua capete ale Universului. Este ca si cum ar comunica instantaneu, pe distante pe care lumina nu le poate strabate decat in miliarde de ani. Albert Einstein a fost atat de derutat de aceasta inseparabilitate cuantica incat a numit-o „actiune infricosatoare la distanta”. Cum este posibil acest lucru, daca se presupune ca lumina este cel mai rapid lucru din univers? Sa fi gasit oare comunicarea cuantica o scurtatura? Sau poate ca, la nivel cuantic, distantele nu mai au acelasi statut ca pentru noi sau pentru lumina…
S-a mai sugerat ca spatiul este ca un burete urias sau ca o branza svaiter, cu gauri care permit sa sarim de la un punct la altul fara a trebui sa parcurgem nemijlocit distanta. Sau poate exista un mijloc de a plia doua zone indepartate de spatiu-timp la un acelasi punct.
In decembrie 2017, Departamentul Apararii al SUA a lansat prima „inregistrare oficiala” a unei intalniri OZN cu armata – a spus Elizondo. In film, pilotii militari instruiti – care stiu exact cum arata o aeronava straina, sau proprie, cand zboara – sunt complet derutati de ceea ce vad. Obiectul urmarit se arunca intr-o parte, apoi sare pe ecran intr-un alt punct, sfidand aparent legile stiintei. OZN-urile nu par sa fie legate de aceleasi limitari si interpretari pe care le avem noi despre spatiu-timp. Ele sunt aici pentru un moment, apoi au plecat instantaneu. Putem presupune cu siguranta ca, indiferent ce tehnologie ar folosi, ea este mult superioara celei de care dispunem noi.
AATIP a reusit, in situatii in care altii au esuat, doar pentru ca intelegerea noastra despre fizica a ajuns in cele din urma sa poata explica observatiile noastre. Acum, echipati cu mai multe informatii decat oricand inainte, suntem in pragul unor revelatii serioase privind locul nostru in Univers. A sosit momentul pentru o schimbare de paradigma.
DAN D. FARCAS
Comentarii