Teoreticienii conspiratiei sunt convinsi ca NASA musamalizeaza dovezile vizitelor si ale prezentei extraterestre pe planeta noastra si in jurul ei. Ca exemple, e suficient sa amintim doar cateva cazuri recente. Pe mai multe fotografii, din 2 mai 2016, realizate de Observatorul Solar si Heliosferic (SOHO – Solar and Heliospheric Observatory), al Agentiei Spatiale Europene, aflat pe un satelit lansat in urma cu douazeci de ani si exploatat in cooperare cu NASA, se observa un misterios „cub” sau patrat negru, aparent plutind intre satelit si Soare, in imediata apropiere a coroanei solare.
Ufologul Scott C. Waring mentiona pe site-ul UFO Sightings Daily ca el a vazut forma neagra si cu alte ocazii. „Cubul a fost vazut aparand si disparand”, a explicat el. „Uneori este vazut in trei dimensiuni, alteori, ca in acest caz, doar in doua”. Daca nu e o nava nepamanteana, e un retus; dar, si in acest caz, se ascunde ceva.
NASA a lansat un serviciu care transmite, cu ajutorul a patru camere video de inalta definitie, in timp real, non-stop, imagini ale suprafetei pamantesti, vazuta din spatiu, de pe Statia Spatiala Internationala (ISS). Nu demult, tot Scott Waring, in timp ce urmarea si inregistra o astfel de transmisie, a observat pe imagine, un obiect in forma de „U” plutind in spatiu. Imediat dupa aceea transmisia a fost intrerupta, ecranul devenind albastru.
Aparitii neidentificate
Scott a trimis clipul altui vanator de extraterestrii – Tyler Glockner – care a incarcat materialul pe canalul sau „SecureTeam10”, care a postat pe YouTube nenumarate clipuri video, considerate „dovezi ale prezentei extraterestre”. Evident, pasionatii de OZN-uri au ramas convinsi ca intreruperea a fost facuta intentionat, de cei care doreau sa ascunda aparitia neidentificata. Tyler a comentat: „Cand rulezi rapid acest material, se pare ca OZN-ul isi schimba pozitia”, adaugand ca probabil cei de la NASA stau tot timpul cu mana pe intrerupator, doar ca uneori nu sunt suficient de rapizi. „Urmarim de ani de zile acest canal; singurele situatii cand se intrerupe transmisia este atunci cand apar aceste OZN-uri”.
Si pe 9 mai 2016, asa cum scria publicatia The Mirror, vanatorii de extraterestrii au observat o urma bizara de OZN. Acelasi Tyler Glockner, de la „SecureTeam10”, a declarat despre el ca, in timpul unei transmisii de pe ISS, obiectivul aparatului a reperat un obiect neidentificat neclar, dar vizibil, in forma de trabuc. Intrucat Soarele era in spatele ISS, obiectul nu pare sa fie o falsa imagine.
Tot in The Mirror, versiunea electronica, a fost postat, pe 12 mai 2016, un alt filmulet inregistrat de pe ISS. Dupa comentariile aceluiasi Tyler, se vede o linie foarte stranie, ca aceea de la evacuarea gazelor unei rachete. Obiectul se deconecteaza de la acest fulger luminos, dispare pentru un moment, dupa care se vede un alt obiect, cu care cel care a iesit din atmosfera pare sa se conecteze pentru o clipa. Apoi nu se mai vad nici luminile, nici cele doua obiecte. Unii s-au intrebat daca ceea ce s-a inregistrat n-ar putea fi un joc al reflectarii Soarelui pe nori. Dar Tyler a explicat ca: „atunci cand Soarele se reflecta de pe Pamant, mai ales in secventele video de la SSI pe care l-am urmarit mii de ore, imaginea e masiva si nu apare ca ceva ce iese din nori”.
In martie 2016, a reaparut pe net si o alta poveste, mai veche, despre o fotografie cu un OZN, „stearsa intr-un mod misterios” de pe site-ul NASA. S-a aflat ca, de fapt, baza de date cu aceasta fotografie si altele a fost doar mutata. Fotografia in cauza este autentica, needitata, cu codul de identificare ID-48 STS100-708A. Pe imagine se vede o formatiune inexplicabila de OZN-uri, semanand cu un sirag de cinci sfere, dintre care una mai mare. Fotografia a fost luata pe data de 8 aprilie 2001, in cadrul misiunii STS-100 a navetei spatiale Endeavor, deasupra Egiptului, in conditia unui cer acoperit 0-10%. Nu este un satelit, nu sunt nici deseuri spatiale care plutesc in jurul Pamantului. Nu pare nici un artefact foto, de pilda niste fotografii suprapuse, ori efecte produse de camera de luat vederi. Obiectul fotografiat (reprodus in imagine), ramane deci, chiar si dupa 15 ani, neidentificat.
* * *
Telescopul TRAPPIST (Transiting Planets and Planetesimals Small Telescope) este un telescop robotic optic belgian, cu oglinda de numai 60 de centimetri, dat in folosinta in 2010. Situat la Observatorul La Silla ESO, in desertul montan din Chile, telescopul este controlat de fapt din Liege, Belgia.
Viata pe stele ultrareci?
Pe 2 mai 2016, revista Nature anunta ca acest telescop a gasit, la doar 40 de ani lumina departare, un sistem planetar, numit acum „Trappist-1”, avand trei planete, de marimea Pamantului, care orbiteaza in jurul unui soare palid, din categoria „pitica rosie ultrarece”, avand o zecime din dimensiunea soarelui si 0,05% din stalucirea ei, fiind doar un pic mai mare decat Jupiter.
Stelele pitice ultrareci constituie aproximativ 15% din obiectele astronomice din vecinatatea noastra imediata, dar pana in prezent, nimeni nu a descoperit vreuna care sa aiba planete; asta probabil pentru ca nimeni nu s-a uitat la ele, a comentat de Wit. Cele mai multe cautari de exoplanete, cum ar fi cele facute cu telescopul Kepler al NASA, cautau tinte mai calde, stele mai mari. In plus, stelele ultrareci sunt atat de slabe incat este nevoie de un telescop relativ puternic si de instalatii de fotografiat in infrarosu, pentru a detecta variatiile intensitatii luminoase, care indica faptul ca o planeta a trecut prin fata astrului. Chiar si asa, exista doar vreo 1.000 de astfel de stele, care sunt suficient de luminoase pentru a permite detectarea unei planete.
„Inainte de aceasta descoperire, opinia generala in comunitatea astronomilor a fost ca piticile ultrareci ar avea planete inospitaliere foarte mici, mult mai mici decat Pamantul”, a spus Gillon. „Echipa si-a asumat un mare risc prin cautarea de planete in jurul unor stele de acest tip”, a comentat de Wit. „Dar a meritat”.
Cercetatorii spun ca cele trei planete, de marimea Pamantului, ofera, la ora actuala, o oportunitate unica pentru intelegerea vietii dincolo de Sistemul Solar, prin cautarea semnaturii moleculare a apei din atmosfera planetelor, sau daca acestea au o exosfera de hidrogen. „Ambele detectii ne-ar oferi informatii primare cu privire la compozitia atmosferica si la conditiile de pe suprafata planetelor”. Pentru a determina daca o planeta ar putea adaposti viata, oamenii de stiinta analizeaza, de obicei, compozitia atmosferei sale. Biomarkerii cum ar fi metanul, oxigenul si apa ar putea indica faptul ca viata este prezenta.
Aceasta operatie nu ar fi posibila in cazul in care corpurile s-ar roti in jurul unei stele mai luminoase. „Planetele potential locuibile, de dimensiunile Pamantului, din apropierea unor stele pitice ultrareci, sunt singura optiune pentru a cauta semnele vietii”, a spus Gillon. Pentru planete de marimea Pamantului, care orbiteaza in jurul unor stele mai mari, luminoase, semnele subtile ale acestor molecule s-ar fi pierdut in stralucirea luminii stelei. Dar, in lumina slaba a stelelor pitice rosii ultrareci, semnele biomarkerilor ar trebui sa fie suficient de vizibile pentru a fi detectate.
In viitor, se preconizeaza utilizarea unor telescoape mai puternice, pentru a analiza sistemul Trapist-1. Sistemul ar putea fi cercetat, de pilda, cu telescopul Hubble. Nikole Lewis, un astronom care lucreaza la Space Telescope Science Institute, a declarat ca descoperirea este deosebit de interesanta, deoarece atmosfera celor trei planete va putea fi analizata cu James Webb Space Telescope (JST), programat sa fie pus in functie in octombrie 2018. „Acestea vor fi primele planete cu adevarat de marimea Pamantului, cu temperaturi care se intind pe aceleasi plaje ca cele de pe planetele stancoase din sistemul nostru solar si pe care le vom putea studia cu JST”, a spus ea. Echipa de cercetare, se va uita, de asemenea, si la alte stele de acelasi tip, pentru a vedea daca nu cumva si acestea au sisteme planetare similare.
DAN D. FARCAS
Comentarii