Pe 2 decembrie 2012, la ora 12.55, un Airbus A320, avion cu o capacitate de pâna la 220 pasageri, se pregatea sa aterizeze pe aeroportul din Glasgow, Scotia. Cerul era degajat, luminile de aterizare fusesera aprinse. Erau la 13 mile de aeroport, deasupra zonei Baillieston, la o altitudine de 1200 metri, când pilotul si copilotul au vazut, chiar în fata, venind spre ei, un obiect care a trecut la circa 100 de metri sub avion, înainte ca membrii echipajului sa aiba timp sa schiteze vreo manevra de evitare ori chiar sa apuce sa vada mai bine ce anume era. Dar ambii piloti au spus ca obiectul avea culoarea albastra, cu ceva galben sau argintiu, era „mai mare decât un balon” si avea o mica portiune frontala bine evidentiata.
Reproducem în rezumat discutia dintre pilot si turnul de control:
– A320: Chiar acum a trecut ceva foarte aproape sub noi si sistemul de evitare a coliziunilor nu ne-a prevenit ca exista ceva în zona;
– Control: nu avem nimic pe radar si nu exista niciun alt trafic în zona;
– A320: Nu suntem siguri ce a fost, dar era destul de mare si era albastru cu galben;
– Control: Am înteles. Aveti o estimare a înaltimii?
– A320: Puteam fi între patru si cinci sute de picioare deasupra, deci a fost la o altitudine de cam 3500 de picioare… a fost dupa mai putin de zece secunde din clipa în care l-am zarit… nu pot spune în ce directie mergea, dar a trecut chiar pe sub noi;
– Control: credeti ca a fost un planor sau ceva în genul acesta?
– A320: poate un avion ultrausor… oricum, era prea mare pentru a fi un balon;
În perioada incidentului, radarul turnului de control nu a aratat nicio urma în preajma avionului A320. Investigatii detaliate ulterioare implicând si alte radare din zona, nu au dus la nicio concluzie. Controlul aerian a confirmat ca nu s-a gasit niciun semnal de la vreun alt obiect în timpul incidentului. Singura mentiune a fost o scurta „traiectorie neidentificata” prinsa de radarul din Prestwick, la 1,3 mile nautice spre est de pozitia avionului A320 si cu 28 de secunde mai devreme de momentul întâlnirii.
Dupa aterizare, pilotul era în mod clar socat de cele întâmplate, considerând ca a existat un risc foarte mare de coliziune. El si-a manifestat imediat intentia de a completa un raport „Airprox” catre Autoritatea Aviatica Civila a Regatului Unit. Astfel de rapoarte se înainteaza în cazul tuturor incidentelor în care avioanele puteau intra în coliziune.
UK Airprox Board, care a investigat în continuare cazul, a luat în considerare variantele posibile pentru aeronava implicata. Cei doi piloti ai avionului A320, dupa observatia lor fugara, nu au fost în masura sa distinga niciun detaliu privind forma obiectului întâlnit, mentionând doar culoarea. Membrii comisiei de investigare au considerat ca, în absenta unor semnale radar, era putin probabil ca obiectul sa fi fost un avion, elicopter sau balon cu echipaj uman. S-a apreciat de asemenea ca un balon meteorologic ar fi trebuit sa apara pe radar; în plus, nu era permis sa se lanseze astfel de baloane în zona.
Un planor nu putea fi complet exclus, dar era extrem de putin probabil, pe de o parte deoarece erau restrictii severe pentru planoare în zona aeroportului, iar pe de alta parte deoarece temperatura era foarte joasa ceea ce facea sa nu existe curentii de aer care sa favorizeze zborul planoarelor. Un deltaplan sau parapanta cu motor ar fi fost vizibile pe radar, dar din nou, conditiile atmosferice excludeau activitatea lor. Acelasi lucru era valabil si în cazul deltaplanelor sau parapantelor obisnuite.
Raportul comisiei Airprox mentiona în consecinta ca „Investigarea surselor disponibile de supraveghere nu a fost în stare sa identifice urmele niciunei activitati care sa corespunda cu cele descrise de pilotul avionului A320. În plus, nu au existat alte informatii care sa indice în zona o prezenta sau activitate în acest sens… Membrii comisiei nu au fost prin urmare în stare sa ajunga la o concluzie privind identitatea aeronavei care a produs conflictul, deci comisia nu a dispus de suficiente informatii pentru a putea determina o cauza sau un risc”. Cu alte cuvinte, investigatorii nu au putut stabili ce anume a fost obiectul care a cauzat incidentul.
„Vrem sa te ajutam”…
Includ în continuare si doua exemple din colectia de cazuri cu umanoizi a ufologului american Albert S. Rosales.
Într-o noapte din anul 2010, undeva în statul Maine din nord-estul Statelor Unite, martorul si-avizitat mama, apoi, pe la ora 2.00 în zori, s-a îndreptat catre casa unui vechi prieten care locuia în acelasi oras. Drumul, pe jos, dura cam 10 minute. Asa cum îsi aminteste, în timp ce mergea, la un moment dat, s-a pomenit ca era cu ochii închisi, auzind o voce feminina soptita, calma, relaxanta, aproape hipnotizanta, spunându-i: „Kevin… Kevin… E ok Kevin, suntem aici sa-ti fim de ajutor, nu-ti vom face niciun rau. Vom face sa te simti mai bine”. Când a deschis ochii, a zarit mai întâi o lumina orbitoare, iar dupa ce s-a obisnuit cu ea, s-a vazut într-o sala colorata sus purpuriu si dedesubt albastru. Erau si doi nepamânteni „cenusii” foarte înalti. Întrebând de ce a fost adus aici, i s-a raspuns: „Vrem sa te ajutam si sa te reparam”. Martorul auzea aceste cuvinte desi gura nepamânteanului nu se misca.
Apoi îsi amintea ca având câte un „cenusiu” de-a dreapta si în stânga lui, a fost plasat pe un obiect de metal rece si adus într-o sala întunecata si tulbure sau cetoasa. De aici a ajuns într-o alta camera în care era o „formatie” de cel putin 7 sau 8 cenusii, foarte înalti, ghemuiti în cerc. O „iesire” i-a condus într-o alta camera, rotunda, si aceasta prost luminata si cetoasa. Aici era un grup de circa 5 cenusii. Se simtea un miros de peroxid sau de amoniac.
Unul dintre cenusii era atât de înalt încât a trebuit sa se aplece peste el atunci când l-a privit în ochi. În mod ciudat, din acest moment martorul n-a mai simtit nicio teama. Brusc, unul dintre umanoizii cenusii i-a introdus un mic tub în fundul nasului, producând un zgomot usor. Umanoidul avea degete lungi si o gura micuta, care se misca în sus si în jos, „ca la un peste”, fara sa scoata însa niciun sunet. Martorul îsi amintea ca a tipat la terminarea procedurii. Tot timpul auzea în minte vocea calma, moale, care-i spunea: „o sa fie bine, suntem aici pentru a te ajuta”.
În proximul fragment de memorie el s-a vazut mutat într-o alta camera si trântit pe o masa metalica. În acest moment el a început sa-i loveasca pe cei din jurul sau. Unii dintre acestia chiar au cazut. Urmatoarea amintire era ca se gasea din nou pe strada. Se simtea confuz si obosit. Un ofiter de politie si-a oprit o clipa masina lânga el si l-a privit într-un mod ciudat, dar apoi a demarat. Uitându-se la ceas, a vazut ca era aproape ora 6.00; strania aventura a durat deci aproape 5 ore.
Înainte, martorul avea un nas „strâmb”, dar care i-a fost îndreptat dupa acest eveniment.
O femeie umanoid foarte inalta
Un alt caz cules de Rosales este cel din Heiden (Olanda), tot într-o noapte neprecizata din 2010. Martorul, un tânar, numit Soufian (care mai suferise anterior câteva rapiri) s-a culcat ca de obicei, dar în mijlocul noptii a avut un „vis” straniu. S-a vazut pe sine însusi întins pe pat, iar la circa 1 metru de el, pe latura patului, era o femeie umanoid foarte înalta. Avea un aer extrem de sanatos, pielea fina, par blond foarte deschis, care-i cadea pe umeri. Purta o rochie ce-i lasa libere bratele si partea de jos a picioarelor. Soufian nu-si amintea însa nimic despre fata ei. În afara faptului ca pielea ei avea o nuanta usor cenusie, înfatisarea ei era perfect umana.
Dupa câteva secunde de expectativa, fara niciun avertisment, aparitia s-a apropiat, apoi parca si-a înfipt mâinile în el, în interiorul partii inferioare a cosului pieptului. În clipa urmatoare martorul a început sa simta dureri îngrozitoare, dupa cum fiinta feminina a început sa-i miste coastele inferioare înainte si înapoi, ca apoi sa le si striveasca. Nu era clar daca pieptul sau a fost realmente deschis (el credea ca nu), dar mâinile fiintei au intrat cumva sub pielea lui. Se privea pe sine însusi zbatându-se împotriva agresiunii la care era supus, dar totul era zadarnic, fiind paralizat si captiv. Durerea intensa continua. A încercat sa strige, dar rezultatul a fost doar o liniste desavârsita. Aparent procedura a durat ore în sir, desi Soufian credea ca aceasta apreciere putea sa fie doar subiectiva, datorita durerii intense pe care o simtea.
Apoi, brusc, totul s-a terminat. Femeia s-a facut nevazuta, iar el s-a trezit de-a binelea, în stare de soc. Totusi, dupa o scurta pauza a adormit la loc. Abia dimineata a reusit sa recapituleze cele întâmplate. Coastele inferioare îl dureau puternic. Desi pe moment s-a temut sa se cerceteze, s-a dus în cele din urma la oglinda sa verifice daca nu i-au ramas si alte urme, de pilda zgârieturi sau cicatrice; dar n-a gasit nimic. Totusi, durerea pu-ternica de coaste a continuat sa-l sâcâie multe ore, iar coastele i-au ramas câteva zile sensibile la orice atingere.
DAN D. FARCAS
Comentarii