Un caz destul de rar în istoria monarhiilor europene îl reprezinta regina consort Henrietta Maria a Frantei, sotia regelui Charles I al Angliei, Scotiei si Irlandei. Ea a fost mama a doi regi, Charles al II-lea si James al II-lea, si bunica a altor trei: Mary al II-lea, William al II-lea si Anne. Aceasta suverana a avut însa o soarta ciudata. Din cauza religiei sale romano-catolice, autoritatile engleze nu au acceptat încoronarea ei. Pur si simplu, la încoronarea anglicana a sotului ei, ea a asistat de la o anumita distanta (13 iunie 1625). Când a cerut sa fie înconorata de un episcop francez, a fost refuzata.
Henrietta Maria a Frantei s-a nascut la Palatul Louvre, Paris, în 1609. Era cea mai tânara fiica a regelui Henri al IV-lea al Frantei si a Mariei de Medici. În consecinta, ea a fost denumita „Fiica a Frantei” si a fost crescuta în rit catolic. Ea a fost si sora cu regele Ludovic al XIII-lea al Frantei. Din pacate, tatal sau a fost asasinat în 1610, înainte ca ea sa împlineasca un an. În tinerete era obisnuita sa se comporte precum o „Doamna regala”. Se spune ca prin 1622, la resedinta din Paris, avea aproape 200 de slujitori.
Casatoria cu Charles I al Angliei a fost rodul unor circumstante politice. Charles trebuia sa se casatoreasca cu infanta Maria Anna a Spaniei, însa deteriorarea relatiilor cu regele Philip al IV-lea al Spaniei a condus la o alta alegere. Astfel, Charles l-a trimis (1624) pe agentul sau (un anume Kensington) sa-i gaseasca o nevasta la Paris. Desi stia ca Franta este o tara majoritar catolica, au pornit negocierile cu reprezentantii Henriettei Maria. Discutiile s-au soldat cu succes, mai ales ca viitoarea sotie urma sa vina în Anglia cu o zestre uluitoare, atât în bani, cât si în obiecte pretioase. Cei doi s-au casatorit „in proxi” (în absenta unuia dintre miri) la 11 mai 1625, si „în persoana” la 13 iunie 1625. Dar în rit anglican, ea a fost doar martora la încoronarea sotului, fapt care a generat o opinie negativa la Londra asupra persoanei sale. Din pacate, acest fapt a determinat un început de casnicie îndoielnic, mai ales ca Henrietta nu stia limba engleza, iar numerosul ei personal francez a fost drastic redus.
La începutul mariajului, s-a zvonit ca regina consort si ducele de Buckingham ar avea o relatie „prea apropiata”, dar aceasta „idee malefica” ar fi fost lansata de un adversar al sau, care-si pierduse rangul prin venirea ei la Londra. Dar realitatea a aratat ca dupa asasinarea ducelui de Buckingham (1628), relatiile ei cu Charles s-au îmbunatatit rapid. Astfel, primul copil, viitorul rege Charles al II-lea, s-a nascut în 1630, iar ultimul în 1644. În total, cuplul regal a avut noua odrasle.
Henrietta Maria a fost o mare iubitoare a artelor. Ea a sustinut multi pictori ai barocului, în special italieni (Gentileschi si Guido Reni). A promovat sculptori si dramaturgi si l-a adus pe francezul Andre Mollet sa realizeze gradina baroca a resedintei Wimbledon. Izbucnirea Primului Razboi Civil în Anglia (1642-1646) a determinat-o sa se refugieze în Franta. În 1649 a fost executat Charles I. Dupa restaurarea monarhiei s-a întors la Londra, însa a plecat din nou în Franta, chiar daca pe tron ajunsese fiul ei Charles al II-lea. Se spune ca adevaratul motiv al parasirii Angliei a fost casatoria fiului ei, ducele de York, cu Anne, fiica unui baron englez, pe care nu a agreat-o cu nici un chip.
A murit în 1669, la 59 de ani si a fost înmormântata la basilica regala St.Denis din nordul Parisului. Numele actualului stat american Maryland a fost dat în onoarea ei.
PAUL IOAN
Comentarii