Joseph Bologne, cunoscut ca Chevalier de Saint-Georges, reprezinta una dintre cele mai fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea european. El a depasit barierele rasiale si sociale ale epocii pentru a deveni un virtuoz al viorii, compozitor de talie internationala, maestru spadasin, dirijor si chiar ofiter în timpul Revolutiei Franceze.
Contemporanii sai l-au admirat, considerându-l la acelasi nivel cu Haydn si Mozart, iar unii l-au numit „cel mai desavârsit om din Europa” în arte martiale, muzica, dans si echitatie.
Joseph Bologne s-a nascut pe 25 decembrie 1745 în Baillif, lânga Basse-Terre, pe insula Guadelupa din Indiile de Vest franceze. Tatal sau, Georges de Bologne de Saint-Georges, era un plantator bogat de origine nobila, proprietar de plantatii de cafea si zahar. Mama sa, Anne „Nanon”, era o tânara sclava de origine senegaleza, în vârsta de aproximativ 16-17 ani, care lucra în gospodaria familiei. Joseph a fost copilul lor nelegitim, dar tatal l-a recunoscut si i-a dat numele sau de familie.
La vârsta de aproximativ sapte ani, Joseph a fost adus în Franta metropolitana, unde a primit o educatie aleasa, demna de un tânar nobil. A studiat la Academia de Echitatie si a excelat în multiple discipline: literatura, stiinte, dans, echitatie si, mai ales, scrima.
Maestrul sau de scrima, Nicolas Texier de La Boëssière, l-a transformat într-un spadasin de elita. La doar 17 ani, Joseph a învins în duel public un maestru renumit, Pierre-Joseph Picard, care îl ironizase pentru culoarea pielii sale.
Victoria l-a facut celebru în societatea pariziana – era descris ca „cel mai bun spadasin din Europa”, agil si „ca o felina”. Regele Ludovic al XV-lea i-a acordat titlul de chevalier (cavaler), iar mai târziu l-a numit ofiter în garda regala. Desi ar fi putut sa se multumeasca cu reputatia de spadasin al înaltei societati, Joseph a ales sa-si cultive talentul muzical cu aceeasi pasiune. A studiat vioara cu cei mai buni profesori ai epocii si a devenit un virtuoz recunoscut.
În 1772, a debutat ca solist cu doua concerte pentru vioara la prestigiosul Concert des Amateurs din Paris, orchestra dirijata initial de François-Joseph Gossec. Doi ani mai târziu, a preluat conducerea orchestrei, transformând-o într-una dintre cele mai apreciate din Europa. A scris aproximativ 14 concerte pentru vioara, doua simfonii, cvartete de coarde, sonate si opere comice. Muzicologii lauda stilul sau elegant, plin de virtuozitate tehnica, dar si de sensibilitate – influentat de stilul sentimental al epocii, cu pasaje rapide, expresive si inovatoare. Multe dintre concertele sale pentru vioara ramân provocari tehnice majore si astazi, cerând dexteritate exceptionala.
Odata cu începutul Revolutiei Franceze în 1789, Chevalier s-a alaturat cauzei revolutionare. A intrat în Garda Nationala si, în 1792, a fost numit colonel al Legiunii Saint-Georges – un regiment de aproximativ 1.000 de voluntari de culoare, unul dintre primele unitati militare non-albe din Europa. A luptat cu curaj, contribuind la oprirea tradarii generalului Dumouriez.
A sustinut si miscarea abolitionista, pledând pentru emanciparea sclavilor. Revolutia a adus însa si instabilitate. Orchestra sa s-a dizolvat temporar, iar el a trait perioade de saracie si suspiciune politica.
A fost închis pentru scurt timp sub Teroarea iacobina, dar a supravietuit. Ultimii ani i-a petrecut compunând si dirijând în conditii modeste. A murit la 9 iunie 1799, la Paris, la vârsta de 53 de ani, probabil din cauza unei boli infectioase.
GABRIEL TUDOR
Comentarii